OPERA DE TREI PARALE IN PIATA VICTORIEI: ARIA IPOCRIZIEI

Bertolt Brecht avea convingerea – geniile nefiind ocolite de naivitate – ca neintelegerile sociale pot fi aplanate prin intermediul teatrului, conferind exprimarii manifeste si critice a spectatorului la adresa modelului social pus in opera pe scena calitatea de conditie necesara si suficienta pentru schimbare. Cu exact nouazeci de ani in urma aceasta convingere s-a materializat sub forma libretului „Operei de trei parale”, al carei sinopsis pare a fi, intamplator sau in cunostinta de cauza, reluat periodic de realitate.

Scena politica, inspiratie dar si mimetism al celei teatrale, prezinta o serie de trasaturi care ii subliniaza filiatia dramatica. Succesiv, capul de afis este detinut de programul politic care a intrunit majoritatea voturilor spectatorilor. Fiindca majoritatea este intotdeauna mai mica decat totalitatea, aplauzele sunt bruiate intermitent de grupuri de spectatori nemultumiti, de multe ori justificat, de prestatia actoriceasca, de regizor, de subiect, etc., vizand si reusind sau nu determinarea scoaterii de pe afis. Eliminarea din repertoriu nu reprezinta insa decat primul pas catre succes, deoarece nemultumitii vor trebui sa includa o noua piesa, posibil mai buna sau mai rea, dar in orice caz diferita.

Privit la rece si ( criticabil!) din fotoliu, avand in vedere paralelismul sugerat de Bertolt Brecht cu scena teatrala, evenimentul din 10 august are o singura certitudine: nu a fost spontan! Inexistenta spontaneitatii presupune in mod obligatoriu existenta unui scenariu, mai mult sau mai putin formalizat: organizarea unei manifestatii care sa conduca la caderea guvernului si la alegeri anticipate, fara alegeri anticipate rezultatul maxim posibil fiind o „meme Jeannette autrement coiffee!”.

Autorul scenariului, dovedeste o modestie exagerata si nejustificata, logo-ul „un milion de reprezentanti ai diasporei in Piata Victoriei” a constituit un excelent instrument promotional, reusind sa capteze atentia intregii societati, generand dupa caz entuziasm, sperante, neincredere sau teama…

Aceeasi modestie o dovedesc si cei care au comandat scenariul, prim-planul evenimentului din Piata Victoriei fiind practic lipsit de lideri a caror persistenta in umbra a contribuit la esecul initiativei. Sa ne gandim doar ce ar fi insemnat miscarea pandurilor fara Tudor Vladimirescu, a motilor fara Avram Iancu sau a iobagilor transilvaneni fara Horea, Closca sau Crisan… O ipoteza cu privire la identitatea lor poate fi facuta pornind de la intrebarea cheie pe care si-ar fi pus-o stramosii nostri latini: „Cui prodest?

Raspunsul la indemana este „opozitia”, a carei diversitate si lipsa de unitate mentine un grad ridicat de confuzie. Ar putea fi avuta in vedere „societatea civila” doar teoretic, pentru ca un membru marcant al sau s-a delimitat public de milionul de consumatori de „zacusca”. Afectate negativ de rectificarea bugetara, „serviciile” ar putea fi nu „sponsorul” ci autorul scenariului, asumandu-si poate si regia, avand in vedere experienta si specializarea… Presedintia pare a avea, teoretic cel putin, interese rezonand fiecaruia dintre cei enumerati mai sus.

O ipoteza putin credibila, dar nu imposibila, ar fi ca regizorul ar fi fost chiar „Puterea”. Daca, asemenea Reichstagului in 1933, manifestantilor li s-ar fi permis accesul in cladirea guvernului, care ar fi putut fi astfel incendiata fie de manifestanti, fie de cei vizati de proteste, lucrurile ar fi fost clare… Dar nu a fost, accesul protestatarilor in cladirea Guvernului fiind impiedicat de jandarmi, fapt ce infirma o astfel de ipoteza.

Incertitudinile de mai sus sunt contrabalansate de o certitudine greu de contestat: protestul a esuat!

Spectacolul continua prin interventii in mass media care ignora cauzele, responsabilii pentru si realitatea esecului, deturneaza atentia publica in directia modului in care trupele de jandarmi au intervenit, exploatand emotional sensibilitatea justificata a publicului in cazul violentei exercitate de fortele represive ale statului impotriva cetatenilor. In felul acesta, o problema secundara este adusa in prim planul atentiei publice, chestiunile esentiale fiind trecute sub tacere.

Aceasta influentare – intr-un sens sau altul – a opiniei publice poate fi explicata prin existenta catorva categorii „profesionale” care confirma, prin remarcabila exceptie, criza specialistilor din societatea romaneasca: politologii, sociologii, analistii din mass-media si, „ultimii pe lista”… politicienii! O evaluare critica nu poate totusi ignora calitatea comuna si definitorie de a carei lipsa cu greu ar putea fi banuiti: inteligenta. Regretabil si prin contrast, aceasta calitate reliefeaza si defectul care, similar, poate fi considerat comun si definitoriu: ipocrizia.

Cetateanul spectator, prezent sau nu, fizic si/sau emotional, in Piata Victoriei, in dubla sa calitatea de votant si unitate de masura a audientei, a asistat la zeci de interventii televizate, live sau ulterior, pe principalele canale de stiri (intr-o ordine aleatoare TVR, Antena 3, B1, Realitatea, Romania TV) menite a-i dezvalui (lui, cetateanului mediu si presupus incapabil sa realizeze esenta evenimentului) semnificatia, strategia si mecanismul punerii in aplicare a evenimentului din seara zilei de 10 august din Piata Victoriei.

Ca intr-un roman al Agathei Christie in care simpaticul domn Hercule Poirot elaboreaza o serie de scenarii menite sa bulverseze audienta aducand-o in situatia de a accepta cele mai fanteziste variante menite a da satisfactie, rand pe rand, tuturor partilor implicate si, in subsidiar, sa-i asigure o audienta cat mai larga printre cititorii cumparatori ai romanelor, analistii mai sus-mentionati si-au prezentat versiunile cu o siguranta care l-ar fi pus pe ganduri pe Descartes si cu o unidimensional orientata – dupa caz – transparenta partinica.

Sutele de ore de comentarii au fost insuficiente pentru a clarifica nedumeririle cetateanului de rand: cati manifestanti au fost, care a fost numarul celor din „diaspora”, cine a organizat manifestatia, a fost sau nu autorizata legal, cine au fost liderii…

„Coloana vertebrala” si majoritara numeric a fost indicata fara nicio sovaire ca fiind „diaspora”. Identificata pe buna dreptate, de analistii intregului spectru politic ca un „segment” (din punct de vedere marketing) ce nu poate fi ignorat din impactul asupra procesului votarii, multimea impresionanta (3.5-4.0 milioane) de romani care au parasit Romania a fost ridicata de la aspectul pur cantitativ (indivizi urmarind integrarea in sistemul social al unor state straine) la acela calitativ de „diaspora”, sugerandu-se o organizare institutionala de tip pseudo-statal in baza careia sa poata fi invocata „vointa diasporei”.

In mod straniu, reprezentarea unei multimi egaland populatia Sloveniei si chiar depasind-o datorita membrilor de familie traind in Romania nu a fost asumata de nimeni. Faptul ca liderii disaporei romanesti, daca exista, sunt „admirabili, sublimi, putem zice, dar lipsesc cu desavarsire!” nu constituie un impediment pentru analisti in a invoca forta organizatiei, facand probabil o paralela cu bancurile de heringi, ale caror lideri, daca exista, sunt tot atat de bine disimulati. Neidentificarea publica a liderilor diasporei este primul aspect care subrezeste credibilitatea interventiilor.

„Legenda” celor un milion de romani din diaspora care vor fi venit in Bucuresti a fost probabil confectionata de istorici cunoscatori ai unor evenimente din trecut: trecerea Rubiconului de catre Iulius Caesar in fruntea trupelor (diasporei?) din Galia sau marsul celor o mie de Camasi Rosii ale lui Giuseppe Garibaldi care, plecat din Sicilia a determinat unificarea Italiei sau marsul asupra Romei din 1922 … Diferenta a fost ca in acele situatii, „diaspora” avea lideri!

„Programul” invaziei diasporei publicat de un binecunoscut jurnalist a fost de natura a da fiori de placere parcagiilor si hotelierilor bucuresteni, Primarului General care isi freca mainile cu satisfactie gandindu-se la sumele uriase rezultate din multiplicarea miilor de autovehicule in drum spre Bucuresti cu taxa de 10 lei pentru nu mai putin de 24 de ore sau chiar 72 daca Guvernul rezista, OMV – Petrom, Lukoil sau MOL gandindu-se la multiplicarea vanzarii de combustibil, covrigarilor, berarilor, saormarilor, etc. Compoarativ, beneficiile organizarii recentului Campionat Mondial de Fotbal ar fi fost derizorii!

Din pacate, indemnul primordial „Torna, torna, fratre” a carei simpla exclamare a condus la dezastrul unei puternice armate a Bizantului a avut un impact similar asupra diasporei, milionul de protestatari pierzandu-si rapid cele mai multe zerouri, pana la… cat ?! O informare, oricat de aproximativa, a romanilor expatriati veniti special pentru eveniment in ceea ce priveste numarul si provenienta geografica a fost evitata cu grija, la fel ca intrebarile pe aceasta tema cu care, logic, ar fi trebuit sa inceapa fiecare dezbatere. Concluzia: diaspora, asa cum a fost prezentata si invocata, nu exista!

Violenta interventiei trupelor de jandarmi a fost tema predilecta a intervenientilor, buni cunoscatori ai regulamentelor de ordine interioara si a legislatiei referitoare al arma jandarmeriei! Conform lor, jandarmii trebuiau sa ii izoleze pe cei violenti, sa-i extraga din multime, etc., protejand integritatea protestatarilor de buna credinta. „Lacrimi si sange in Piata Victoriei” titra alarmant o televiziune insolventa. Ca in orice conflict, au existat abuzuri care vor fi sau nu clarificate, chiar si opozitia neputand ignora faptul ca intr-o zi se vor afla inevitabil in situatia puterii de azi si vor fi nevoiti sa apeleze la aceiasi jandarmi, care… Nu stim cum ar fi fost interventia lor in situatia in care Jandarmeria ar fi beneficiat, asemeni DNA, de consilieri americani specializati in represiunea manifestatiilor antiguvernamentale. Sau francezi, sau spanioli, sau…

Nimeni nu a intrebat de ce si cum s-au delimitat cei 100 000 de protestatari de buna credinta de „ultrasi”, de ce nu i-au predat chiar ei fortelor de ordine, in conditiile in care a fost vorba de doar cativa huligani, posibil agitatori?

Violenta era necesara tuturor partilor ca mijlocul cel mai sigur de creare a martirilor in ambele tabere, protestatari si jandarmi, ceea ce s-a si intamplat. Martirii starnesc compasiune, admiratie si revolta, adica meniul necesar obtinerii aderentei maselor.

Democratia reprezentativa, singura posibila in zilele noastre, in Romania si aiurea, are tarele sale aproape imposibil de eliminat. Din acest motiv, o schimbare politica majora nu poate fi facuta decat printr-o oferta alternativa, convingatoare si, daca este posibil, realista. Schimbari sub presiunea strazii, indiferent de gradul de indreptatire, nu pot fi realizate decat de forte din imediata apropiere a Puterii care dorind schimbarea „varfului”, folosesc oportunitatea oferita de presiunea strazii, provocata sau nu. Daca cei din jurul liderului puterii nu doresc schimbarea, pur si simplu nu se poate face. Istoria nu ofera absolut niciun exemplu de schimbare la initiativa maselor fara implicarea unor niveluri superioare ale Puterii.

Exista o singura explicatie pentru care – stiind foarte bine ce si de ce s-a intamplat – politologii, sociologii, analistii , jurnalistii si politicienii se straduiesc a formula scenarii care au la baza exclusiv principiile de manipulare a maselor: ipocrizia!

Poate a fost o simpla intamplare faptul ca „protestul a un milion de romani din diaspora” a fost programat in ziua comemorarii anuale a Sfantului Laurentiu. Sau poate nu… Adresandu-se de pe rugul aprins imparatului Valerian, sfantul a carui incercare de schimbare a societatii esuase, dovedea nu doar un impresionant spirit de jertfa ci si un admirabil, in acele imprejurari tragice, simt al umorului: “… acest jaratec ma racoreste (…)! Acum ca sint ars pe o parte, intoarce-ma pe partea cealalta !”

 

POPORUL LUI DORIAN GREY

Pentru a elimina posibila si foarte probabila confuzie privitor la Dorian Grey, mentionez ca nu este numele unui fotbalist sau al unui star rock, ci de eroul creat de Oscar Wilde pentru a exprima drama propriei ostracizari sociale si iluzia ca mizeria unei vieti ar putea fi mascata prin transferul efectelor sale distructive asupra unui portret pictat, interzis marelui public. Cei care au citit romanul stiu ca pentru o vreme, incredibila strategie a lui Dorian Grey a reusit, el pastrandu-si nealterata frumusetea cu pretul afectarii devastatoare a imaginii sale pictate… Pentru o vreme!
Actiunea romanului careia nimeni nu i-a acordat alt calificativ decat fantastic, derivat al unei imaginatii artistice geniale, este reconstituita astazi in Romania dupa o logica inversa, ca o realitate inspirata de fictiune in care „tabloul” isi pastreaza nealterata frumusetea de expozitie, in timp ce personajul, „cetateanul mediu” cunoscut ca efect al multiplicarii sub numele de „popor” se deterioreaza pe zi ce trece…

Portretul:
„Romania a realizat progrese economice si sociale semnificative in ultimele decenii. Acest progres a contribuit la imbunatatirea calitatii vietii la nivel national”. (The World Bank) „In ultimii 25 de ani milioane de romani au scapat de saracie. Speranta de viata a crescut la nivel national cu mai mult de zece ani, mortalitatea infantila a fost redusa cu doua treimi. Trebuie mentionat ca incepand cu anul 2000, economia Romaniei a crescut cu mai mult de 7 puncte procentuale pe an (din punct de vedere al puterii de cumparare) – o crestere mai rapida decat in orice alt Stat Membru. (…) In anul 2016, Romania se afla intr-o situatie macroeconomica mai buna decat multe alte state membre ale UE, avand in anul 2015 o pondere a datoriei publice in PIB de doar 40%, un deficit al contului curent redus si cea mai mare crestere a PIB-ului estimat comparativ cu celelalte State Membre ale UE. (…) (Johannes Linn, expunere cu prilejul aniversarii a 25 de ani de prezenta a deschiderii Biroului Bancii Mondiale in Romania); economia Romaniei va fi starul Europei in urmatorii doi ani, cu o crestere a PIB-ului de 4.8% in 2016 si de 5.7% in 2017; „Economia Romaniei traverseaza acum o perioada de crestere economica robusta. Pe primul semestru al acestui an am avut o crestere economica de 5.2%, ceea ce face ca Romania sa fie o campioana europeana a cresterii economice!” (Klaus Johannis)

Poporul:
Venitul pe cap de locuitor plaseaza Romania in randul celor mai sarace tari din UE, reprezentand doar 57% din media Uniunii; lipsa banilor a determinat o mare parte a familiilor – 34.1% in 2013 – sa nu poata plati la timp pentru utilitati; doar 57.3% (2013) din totalul familiilor pot face face cheltuielilor cu venitul de care dispun; ponderea tinerilor care parasesc timpuriu scoala a crescut constant de la 17.3% in 2013 la 18.1% in 2014 si 19.1% in 2015; peste 270 000 de tineri intre 20 si 24 de ani nici nu lucreaza nici nu invata; Romania se afla pe primul loc in UE in ceea ce priveste rata saraciei relative, cu un procent de 25.4% (2013); 8.5 milioane de romani sunt expusi riscului de saracie sau excluziune sociala; unul din opt copii din mediul rural merge flamand la culcare; o treime din populatie este afectata de privare materiala severa; peste 3.4 milioane de romani sunt plecati la munca in strainatate ori stabiliti definitiv acolo cu familii (ONU)!
Finalul romanului lui Wilde consemneaza tragica incercare de distrugere a picturii care permisese mascarea unei realitati detestabile, aceasta soldandu-se dezastruos si previzibil cu sfarsitul autorului diabolicei disimulari.
Pe 11 decembrie* (2016, data ultimelor alegeri legislative. Articolul a fost scris in 2016)poporul, este invitat, desi termenul corect ar fi ademenit, cu insistenta sa isi admire si sa consacre ireala reflectare intr-un tablou care ar putea avea drept motto cunoscutul text de final al filmelor afirmand ca „orice asemanare cu realitatea este intamplatoare”! Neindoielnic, invitatia va fi onorata in buna traditie mioritica, iar rezultatul referendumului din 2009 privind reducerea numarului parlamentarilor va fi inca o data invalidat cu naivitate de catre acelasi popor suveran, in timp ce splendoarea „tabloului” va creste invers proportional cu „imaginea” pe care o reflecta intr-o poveste care, spre deosebire de „Portretul lui Dorian Grey” este chiar reala…

*)11 decembrie 2016, data ultimelor alegeri legislative. Articolul a fost scris in 2016, cu speranta sincera ca se va fi referit doar la trecut. Astazi, in 2018, pare mai real decat oricand…

BUCURESTENI, CITITI SI DATI MAI DEPARTE: “APA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE – 3”!

Celor descurajati pornind de la vechiul principiu conform caruia „cainii latra, ursul trece” le atragem respectuos atentia ca „ursul de azi” nu mai reprezinta decat un jalnic epigon al stramosului sau ce prilejuit inteleapta cugetare de mai sus!

Scrisorile prin care solicitam limitarea – daca nu chiar stoparea – dijmuirii sistematice a bucurestenilor de catre APA NOVA cu binecuvantarea Consiliului General al Municipiului Bucuresti si a Primarului sau General au creat oarece disconfort in Palatul Administrativ din Bd. Elisabeta, chiar daca doamna Gabriela Firea – destinatar nominalizat – se eschiveaza nedemn de obligatia dialogului cetatenesc direct (poate in urma nefericitei initiative de exploatare a popularitatii Simonei Halep, pe Arena Nationala).

Prin adresa nr.2171/01.08.2018, Primaria Generala a Capitalei / Directia Generala Servicii Publice / Directia Utilitati Publice / Serviciul Alimentare cu Apa si Canal, semnata de Director Executiv Magdalena IUGA si Sef Serviciu Cristina Daniela POP (oare doamna Firea o fi cunoscand continutul scrisorii pe care era obligata sa o semneze?!) precizeaza ca, urmare adreselor subsemnatului, va fi supus dezbaterii publice „in cel mai scurt timp”proiectul de hotarare vizand aprobarea Regulamentului serviciului de alimentare cu apa si canalizare al Municipiului Bucuresti” In acest proiect s-au introdus „prevederi privind facturarea cantitatii de apa ca procent din apa potabila consumata si la facturarea cantitatii de apa meteorica.

Proiectul este insa, din pacate, un exemplu de perfidie ieftina din partea celor obligati legal si moral sa apere interesele locuitorilor Bucurestilor impotriva abuzurilor unei societati comerciale interesate in maximizarea imorala a profiturilor, profitoare a  pozitiei de monopol,  de furnizor pentru  satisfacerea unei necesitati vitale si de… complicitatea „alesilor” cetatii.

Astfel, se va continua facturarea in procent de 100% a apei potabile consumate ca fiind deversata in reteaua de canalizare „pana la momentul in care se va realiza un studiu de specialitate realizat de un instittut de specialitate privind monitorizarea debitelor de apa uzata deversata care va stabili daca procentul de 100% este corespunzator cantitatii de apa facturata utilizatorilor, daca acesta (n.n. – studiul) va reliefa un procent mai mic.”

Marsavia este atat de evidenta, contra intereselor bucurestenilor si in favoarea (dezinteresata ?!) operatorului francez, incat nu ar mai merita explicata. Faptul ca apa deversata la canal este inferioara procentual cantitatii de apa potabila consumata constituie o axioma. Amintesc faptul ca in contractul de concesiune dintre Primarie si Apanova este trecut procentul de 80%. Daca Apanova este nemultumita, ea este aceea care ar trebui sa faca studii „de specialitate”, din bugetul sau iar pana la finalizarea studiului si acceptarea sa de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti si de Primarul General, devotati in bloc bucurestenilor, Apanova trebuie fortata sa factureze doar 80%!

Trecem peste faptul ca exprimarea „pana la momentul in care” este materializarea perfecta a zicalei latine „ad calendas grecas”, in traducere libera „la Pastele cailor”!

In ceea ce priveste apa meteorica, calculul cantitatii de apa deversata in reteaua de canalizare va fi efectuat pe baza unui „breviar de calcul” dar numai pentru utilizatorii casnici care detin suprafete mai mari de 1000 mp! O noua  dovada a perenitatii  fabulei prin care Grigore Alexandrescu sublinia ca egalitatea nu este si „pentru catei”!

Partea pozitiva a scrisorii rezida in:

  • Recunoasterea cantitatii diminuate de apa potabila consumata deversata in reteaua de canalizare;
  • Recunoasterea faptului ca o buna parte a cantitatii de apa meteorica este retinuta in teren si diminuata prin evaporare, fenomenul valabil pentru suprafete mai mari de 1000 mp fiind identic si in cazul suprafetelor mai mici.

Astfel, asteptand raspunsul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor avem argumente oferite de chiar (indirect) doamna Gabriela Firea care vor fi greu de ignorat de judecatori (mai ales daca membrii completului de judecata locuiesc la curte si detin suprafete mai mici de 1000 mp)!

O FATARNICA INDIGNARE *)

Anuntata demonstratie a diasporei din data de 10 august nu este decat un bluff pe care incearca sa-l exploateze atat cei care l-au initiat cat si cei care aparent sunt vizati, in masura in care nu se identifica a fi unii si aceiasi! Esecul evenimentului a fost asigurat din start prin anuntul privind numarul estimat al participantilor: un milion de persoane! Cele doar cateva mii de participanti – membri reali ai diasporei sau doar figuranti – vor oferi un argument greu de combatut pentru sublinierea dezinteresului diasporei pentru problemele tarii, a permite caracterizarea sa ca derizorie si a oferi o baza pentru a se anula dreptul de a vota al persoanelor care nu vor fi locuit in tara, de exemplu, cel putin douasprezece luni inainte de data alegerilor!

Recentul exemplu al amplorii tragicelor incendii din Grecia – iscate practic din nimic, neglijenta unui simplu cetatean – a atras insa atentia asupra pericolului ca evenimentul sa degenereze, probabilitate extrem de redusa dar suficienta pentru a o limita pana la anulare prin actiuni pregatitoare.

Astfel, un cunoscut ziarist raspandeste ipoteza unei iminente lovituri de stat, asemanatoare celei din 2015 (?!) pusa la cale de forte (evident) din exterior, vizand subjugarea intregului popor prin neutralizarea coalitiei guvernante. Urmand modelul hollywoodian conform caruia un scenariu de succes nu poate fi realizat de o singura persoana, ridiculizarea diasporei este accentuata printr-o interventie de prestigiu.

Doamna Alina Mungiu – Pippidi, membru al diasporei, face parte dintre „cei care au luptat sa civilizeze PSD si sa construiasca alternativa la el”, fiind „egala sau chiar mai buna, cand poate, occidentalilor”, refuzand „resturile de la masa lor” spre deosebire de cei care strangand aceste resturi „se grozavesc in tara cu masini la mana a doua, cu numere teribiliste!”

Totusi, dumneaei nu calatoreste cu Lufthansa sau Tarom-ul, preferand spectacolul dezgustator al zborurilor low-cost Ryan Air catre Berlin oferit de inflexibilitatea „fetelor teutone” (angajate de firma irlandeza) fata de „populatia prost platita si prost educata de romani (…) care calca toate regulile, se preface ca nu pricepe ce i se spune (n.n. – daca le vorbesc in germana!) se aseaza unde nu are voie si face mai mult zgomot decat tot terminalul la un loc (n.n. – spiritul latino-balcanic socheaza pe bietii teutoni!)”

Pentru a sintetiza portretul subtil sugerat al celor ce vor participa la manifestatia din 10 august, doamna Pippidi a gasit cuvantul ce exprima adevarul: lumpendiaspora!

Lumpendiaspora „conduce in topul precaritatii economice, sociale si educationale in mai multe tari europene” si incepand cu data de 01 august „ face coada la intrarea in tara cu remorci de junk cars atasate reprezentand marea afacere a romanului, vanzarea de rable.” (n.n. – au venit pe 01 august pentru a ajunge la Bucuresti pe 10 august, datorita lentorii rablelor si retelei rutiere).

Lumpendiaspora romaneasca a facilitat direct si decisiv succesul partidelor extremiste din Occident in detrimentul stangii liberale europene (ciudata contopire doctrinara intre stanga si liberalism!) cea care se opune expulzarii romanilor cu existenta precara sau infractori, nu plateste taxe in Romania, aglomereaza ghiseele de permise auto si de pasapoarte si parasesc tara cu portbagajele pline de… zacusca! Culmea, cozile de romani la low-cost sunt – surprinzator! – similare celor de turci sau rusi, fiind imposibil de confundat cu elevetienii sau olandezii!

Intr-un cuvant, diaspora – alta decat cea din care face domnia sa parte – este o masa jalnica, ordinar manipulata, nimic mai mult decat o mahala care de fapt nu reprezinta diaspora.

Adevarata diaspora nu va participa, pentru ca nu se poate cobori la nivelul unei placute de inmatriculare a unui emigrant roman in Suedia.

Adevarata diaspora va continua sa lupte pentru civilizarea PSD-ului si, in caz de esec, pentru inlocuirea sa cu o alternativa(PNL) care, previzibil, va necesita eforturi si eficienta similare in vederea civilizarii. Pana atunci insa, diaspora elitista contribuie prin interventia unui reprezentant remarcabil, mai mult decat eficient la realizarea obiectivului decredibilizarii evenimentului din 10 august, in detrimentul celor, multi sau putini, care in naivitatea precaritatii lor materiale sau culturale vor fi dispusi la un demers sincer spre implinirea unei desarte sperante.

*) Alina Mungiu-Pippidi: „Aceasta mahala nu reprezinta diaspora” in Romania Curata

 

 

 

BUCURESTENI, CITITI SI DATI MAI DEPARTE: “APA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE – 2”!

In timp ce o intreaga tara este afectata la limita tragicului de abundenta ploilor, prilejuind mass-mediei o avalansa de imagini “care va pot afecta emotional” si editoriale profund compatimitoare la adresa populatiei, exista o institutie care isi freaca mainile, discret dar cu explicabila satisfactie: incasarile VEOLIA – APA NOVA Bucuresti pentru “colectarea si transportul apei meteorice” cresc direct proportional cu amploarea dezastrului, cu o dinamica substantial accentuata de recenta majorare a tarifului!

Oarece satisfactie pare a exista si  undeva in spatele usilor inchise ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti  si cabinetului Primarului General al Bucurestilor, din motive pe care doar ancestralul proverb “hotul cu un pacat si pagubasul cu o suta!” ne impiedica a avansa cateva sugestii. Suspiciunea este generate, pe de o parte de faptul ca obligatia prestarii serviciilor de apa potabila si canalizare este a Consiliului General / Primariei Generale ale Bucurestilor ale caror responsabilitate nu este exonerata prin concesionare si, pe de alta parte de faptul ca Primarul General al Bucurestilor, Gabriela Firea nu a raspuns sesizarii similar celei de mai jos pe care i-am adresat-o, asa cum legal era obligata.

Din acest motiv, adresa de mai jos a fost transmisa AUTORITATII NATIONALE PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR. Este posibil si chiar probabil ca nici Autoritatea sa nu raspunda, situatie in care va fi necesara abordarea pe cale juridica, abordare al carei succes va depinde si de numarul manifest al nemultumitilor…

 

CATRE

AUTORITATEA NATIONALA PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR

Bucuresti, bd. Aviatorilor nr.72, sector 1, cod postal 011865

 

SESIZARE

Subsemnatul Laurentiu Gabriel MITRACHE, domiciliat in Bucuresti,(…) in calitate de consumator (cf. art.2, pct.2 din OG nr.21/1992 privind protectia consumatorilor, republicata), va aduc la cunostinta urmatoarele aspecte legat de modul in care societatea APA NOVA Bucuresti factureaza serviciile de:

  • Livrare apa potabila
  • Deversare apa potabila la reteaua de canalizare
  • Deversare apa meteorica la reteaua de canalizare

 

Pentru corecta intelegere a motivatiei sesizarii, redau in continuare datele extrase din cea mai recenta facture emisa de APA NOVA Bucuresti pe numele subsemnatului:

FACTURA ANB180630334/14.06.2018 (anexata)

  • Servicii alimentare cu apa potabila – 17 mc / 61.33 lei
  • Servicii canalizare apa uzata – 17mc / 35.20 lei
  • Servicii colectare si transport apa meteorica – 7mc / 14.49 lei

TOTAL = 111.02 lei

Din simpla parcurgere a celor de mai sus, rezulta urmatoarele:

  • Este prezumat faptul ca din apa potabila consumata este deversata in procent de 100% la reteaua de canalizare;
  • Serviciul de “colectare apa meteorica” este o fictiune, deoarece APA NOVA nu presteaza efectiv nicio activitate in acest sens;
  • Este prezumat faptul ca intreaga cantitate de apa meteorica este preluata in reteaua de canalizare.

Avand in vedere ca facture este emisa individual, specific limitata la serviciile prestate subsemnatului, sunt de precizat urmatoarele:

  • Adresa la care domiciliez este o locuinta individuala (constructie 150mp) amplasata pe un teren (400mp – inclusive constructia);
  • Aproximativ jumatate din suprafata de teren libera este “spatiu verde”;
  • Cea mai mare cantitate de apa potabila este utilizata pentru intretinerea spatiului verde.

Rezulta astfel dincolo de orice indoiala:

    • Apa potabila utilizata pentru intretinerea spatiului verde este retinuta in sol, fara a fi deversata in reteaua de canalizare;
    • Apa meteorica aferenta spatiului verde este deasemenea retinuta in sol, fara a fi deversata in reteaua de canalizare;
    • Apa meteorica aferenta spatiului betonat al curtii nu ajunge decat partial in reteaua de canalizare, o anumita cantitate fiind totusi retinuta de respective suprafata si supusa fenomenului evaporarii.
  • APA NOVA nu dispune de un sistem de contorizare a apei aferente proprietatii mele preluate in reteaua publica de canalizare.

 

In vederea clarificarii celor de mai sus, m-am adresat in scris APA NOVA Bucuresti in data de 07 mai 2018 (scrisoare anexata), primind raspuns prin adresa nr. 18089166/11.05.2018 (anexata).

Prin adresa mentionata, APA NOVA nu raspunde aspectelor ridicate de mine – dand astfel impresia ca observatiile mele nu pot fi contrazise – eschivandu-se prin invocarea unei Hotarari a Consiliului General al Municipiului Bucuresti) care ii transforma in… simpli executanti! Astfel, “cantitatea de apa uzata menajera evacuate de utilizatori este egala cu cantitatea de apa potabila consumata” conform Hotararii nr.157/2005 a mentionatului Consiliu General al Municipiului Bucuresti, Hotarare care astfel este pus ape picior de egalitate cu Legea lui Arhimede sau cu Teorema lui Pitagora!

In aceste conditii, m-am adresat in data de 15 iunie 2018 Primarului General al Municipiului Bucuresti, avand in vedere Atributiile Primarului General al Municipiului Bucuresti conform Legii nr. 215/23.04.2001 modificata si completata cu Legea nr. 286/2006 privind serviciile publice asigurate cetatenilor (art.68, 1, d), coordonarea realizarii serviciilor de interes public local (art.68,1, d si 5,a) si relatia cu consiliul local (n.n. Consiliul General al Municipiului Bucuresti) (art.68, 1, b), consiliu care hotaraste (…) concesionarea (…) serviciilor publice de interes local (art.38, 5, a). (scrisoare anexata, transmisa postal cu confirmare de primire /anexata si prin mijloace electronice pe adresa oficiala de e-mail a Primarului General, confirmat prin mesaj electronic / anexat).

Prin aceasta adresa semnalam Primarului General urmatoarele, constatate in urma studierii Hotararii Consiliului General al Municipiului Bucuresti nr. 157/2005, art.70, alin.(1) si alin. (5), Regulamentului de organizare si functionare a serviciilor publice de alimentare cu apa si canalizare din Municipiul Bucuresti aprobat prin hotararea respectiva si a  Contractului de Concesiune dintre Municipiul Bucuresti si S.C. Apa Nova Bucuresti SA.

Consultarea documentelor invocate scoate in evidenta urmatoarele aspecte:

Regulamentul de organizare si functionare a serviciilor publice de alimentare cu apa si canalizare din Municipiul Bucuresti a fost elaborat in baza prevederilor Contractului de Concesiune dintre Municipiul Bucuresti si S.C. Apa Nova Bucuresti SA, cu privire la furnizarea de servicii de alimentare cu apa si canalizare pentru Municipiul Bucuresti (art.2.1) si prevederile sale nu pot contraveni dispozitiilor Contractului de Concesiune a serviciilor de apa si de canalizare din municipiul Bucuresti si nu poate modifica nefavorabila legislatia in raport cu prevederile Contractului de Concesiune. (art.2.2), avand caracter obligatoriu pentru Concesionarul serviciilor de apa si de canalizare din municipiul Bucuresti, SC Apa Nova Bucuresti SA (art.2.3).

In baza acestor prevederi, respectarea dispozitiilor Contractului de Concesiune nu ar trebui pusa in discutie.

Astfel, Capitolul 1. Definitii si interpretare din Contractul de Concesiune stabileste fara echivoc faptul ca “1.1 Termenii si expresiile mentionate mai jos, cu exceptia situatiei in care contextul reclama altfel, vor avea urmatoarele intelesuri:

“Apa pluviala” apa provenita din precipitatii, care nu s-a infiltrat in pamant si care este deversata in sistemul de canalizare sau conducta colectoare.”

Astfel, cantitatea de apa pluviala care poate fi facturata este restransa doar la aceea provenita din precipitatii care nu s-a infiltrat in pamant!

Cum stabileste APA NOVA in cazul fiecarei gospodarii deducerea cantitatii care se infiltreaza in pamant nu este justificat, reprezentand o incalcare a Contractului de Concesiune!

Facturarea in proportie de 100% a apei potabile consumate ca fiind preluata in reteaua de canalizare contravine la randul sau Contractului de Concesiune care stipuleaza – 1.4 Tarifele Aplicabile pentru Apa Potabila si Canalizare – obligatia facturarii, in general, a unui volum de 80% din volumul apei potabile consumate (1.4.1). Sintagma “in general” sugereaza posibilitatea unei oarecare abateri, nu neaparat in sensul majorarii si nu exagerata pana la +25%!

De altfel, chiar ANPC a constatat absurditatea si a dispus – fara a urmari si aducerea la indeplinire ! – masuri de reformulare a clauzei contractuale considerata abuziva: “clauza de la pct.3 din anexa, apa intrata nu poate fi egala cu apa deversata la canalizare (100 % din apa intrata) , (art.1 alin.3,coroborat cu art. 4 alin.1 din Legea 193/2000”!

Tot in legatura cu facturarea apei potabile, o parte a acesteia trebuie inclusa la capitolul tarifar (diferit!) al apei meteorice: “Sunt considerate ape meteorice si apele care provin din stropirea si spalarea drumurilor publice sau private, a gradinilor si curtilor imobilelor » (art.3.3)

In aceste conditii,

  • Stabilirea arbitrara a cantitatii de apa meteorica/pluviala preluata in reteaua de canalizare si

 

  1. Facturarea in proportie de 100% a apei potabile consumate ca fiind preluata in reteaua de canalizare

contravin atat prevederilor Contractului de Concesiune cat si celor ale Regulamentului de organizare si functionare a serviciilor publice de alimentare cu apa si canalizare din Municipiul Bucuresti. 

La aceasta adresa, Primarul General al Capitalei nu a raspuns pana la data prezentei!

Fata de cele de mai sus, va rog a dispune verificarea corectitudinii celor de mai sus si, dupa caz, masuri in consecinta in vederea:

  • Limitarii cantitatii de apa potabila deversate in reteaua de canalizare la maxim 80% din cea consumata;
  • Obligarea APA NOVA fie de a contoriza apa meteorica deversata la canal in vederea facturarii conform realitatii sau
  • Interzicerea facturarii pentru apa meteorica avand in vedere ca reteaua de canalizare este un atribut inerent al stadiului de dezvoltare urbana, stadiu datorita caruia locuitorii Capitalei platesc taxe majorate comparativ cu zonele rurale sau localitati urbane din provincie.

In asteptarea raspunsului dvs., va asigur de intreaga mea consideratie.

 

Laurentiu Gabriel MITRACHE

Anexe:

  1. Copie calcul factura APA NOVA;
  2. Adresa catre APA NOVA – Director General Jorj Madalin Mihailovici;
  3. Adresa raspuns APANOVA nr. 18089166 /11.05.2018;
  4. Adresa catre Primaria Generala a Bucurestilor, in atentia Primarului General (fara raspuns).
  5. Confirmarile de primire a adreselor transmise de subsemnatul.

 

 

 

DACA RASPUNDERE NU E, NIMIC NU E… (II)

Constientizarea obligativitatii asumarii RESPONSABILITATII decurge din insasi textul Constitutiei (capitolul III, art. 104):   „Primul-ministru, miniştrii şi ceilalţi membri ai Guvernului vor depune individual, în faţa Preşedintelui României, jurământul de la articolul 82”, recitand, cu o mana la inima si cu una pe Biblie: Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constitutia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

Rand pe rand, Vasilica-Viorica Dancila, Paul Stanescu, Gratiela Leocadia Gavrilescu, Viorel Stefan, Ana Birchall, Carmen Daniela Dan, Teodor-Viorel Melescanu, Mihai Viorel Fifor, Eugen Orlando Teodorovici, Tudorel Toader, Petre Daea, Valentin Popa, Lia Olguta Vasilescu, Danut Andrusca, Anton Anton, Lucian Sova, Rovana Plumb, Stefan Radu Oprea, Sorina Pintea, George Vladimir Ivascu, Ioan Denes, Nicolae Burnete, Petru Bogdan Cojocaru, Ioana Bran, Bogdan Gheorghe Trif, Natalia Elena Intotero, Viorel Ilie si Victor Negrescu au recitat cu textul in fata – eludand efortul memorarii lui, chiar daca pentru unii nu era decat, in limbaj cinematografic, o noua “dubla”– articolul 82 din Constitutie in cadrul unei ceremonii fara concurenta ca durata la nivel european, avand in vedere ca Romania are cel mai numeros lot guvernamental de pe continent!

Caracterul derizoriu al ceremoniei este dat atat de inexistenta consecintelor pentru incalcarea juramantului, cat de nominalizarea lui Dumnezeu drept tap ispasitor, “vinovat” fiind de neacordarea ajutorului invocate chiar daca Atotputernicul nu s-a obligat nici explicit, nici implicit sa acorde asistenta sau consigliere guvernantilor! Poate ca inlocuirea ultimei fraze cu ceva de genul “sa ma trazneasca Dumnezeu!” ar obliga la un plus de prudenta in asumarea responsabilitatii de a guverna!

Odata depasite cu succes etapele selectarii profesionale in cadrul partidului, acceptului presedintelui partidului (de cele mai multe ori, in ordine inversa!), aprobarii Parlamentului si consfintirii prezidentiale, preluarii biroului, secretarei, autoturismului, etc. si al obiectivelor specifice fiecarui minister, menite sa asigure “propăşirea spirituală şi materială a poporului român, respectarea Constitutiei şi a legilor ţării, apărarea democraţiei, drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României”, „selectionata guvernamentala” intra practic in campanie, termen care, preluat fiind din ars militaria sugereaza explicit eventualitatea nereusitelor, datorate sau nu incompetentei personale si, legat de acestea, consecintele asumarii responsabilitatii.

Incalcarea juramantului de la art.82 nu produce efecte. Dumnezeu, neutru din punct de vedere politic, adept al respectarii principiului neamestecului in treburile interne ale unui stat sau ignorand pur si simplu importanta geo-strategica a spatiului mioritic, a ramas insensibil si fara reactie in situatia mult prea numeroaselor incalcari ale juramintelor ministeriabililor din ultimele trei decenii. Sau poate este doar adeptul mantuirii poporului prin construirea de biserici – cat mai multe si cat mai mari – ca alternativa preferabila unei guvernari responsabile!

Eliberati de stress-ul pedepsei divine, ramane totusi stress-ul legilor pamantesti intre care exista una intitulata cum nu se poate mai sugestiv Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială. Neindoielnic, acceptarea nominalizarii pentru o functie ministeriala presupune studiul individual si detaliat al acestei legi fiecare ales fiind interesat sa cunoasca gravele consecinte la care se expune prin asumarea responsabilitatii unei functii de care depind „ propăşirea spirituală şi materială a poporului român,( …) democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României”!

 

Consecintele sunt atat de grave incat… lipsesc cu desavarsire, astfel ca acceptarea pozitiilor cheie in administrarea tarii se face cu o non-salanta care a facut ca mai vechile generatii sa se intrebe azi de ce se faceau glume pe seama fostului ministru din guvernul Petru Groza, Romulus Zaroni, care in prezent ar fi putut fi un stralucit… europarlamentar!

Art. 2. (1) Guvernul răspunde politic numai în fața Parlamentului,(…) (2) Fiecare membru al Guvernului răspunde politic în mod solidar cu ceilalți membri pentru activitatea Guvernului și pentru actele acestuia.

Art. 3. –(1) Răspunderea politică a Guvernului constă în demiterea sa, ca urmare a retragerii încrederii acordate de către Parlament,(…).

Cu alte cuvinte, nu exista nicio sanctiune pentru actele politice si administrative emanate de la Guvern / ministere care au permis elaborarea anterior amintitului Raport de țară din 2018 privind România care însoţeşte documentul COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ ȘI EUROGRUP Semestrul european 2018!

Faptul ca Romania a fost condusa timp de cel putin zece ani de un ofiter de marina faciliteaza comparatia sa cu o nava maritima, fiind posibila o paralela aproximativa intre obiectivele echipajului navei si guvernului. Cand vine vorba de raspundere, discrepanta este socanta: Francesco Schettino, comandantul navei Costa Concordia a fost “rasplatit” cu 16 ani de inchisoare cu executare pentru a fi provocat, prin incompetenta, esuarea navei si, evident, pentru consecintele naufragiului.

Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială este doar singura care prin continut isi anuleaza titulatura (pentru raspunderile civila si penala nu era nevoie de aceasta lege, fiind suficiente codurile civil si penal!). Exista o multitudine de alte legi in a caror elaborare preocuparea de evitare a raspunderii a fost prioritara fata de obiectivul declarat!

 

                                                                     VA URMA

DACA RASPUNDERE NU E, NIMIC NU E… (II)

Constientizarea obligativitatii asumarii RESPONSABILITATII decurge din insasi textul Constitutiei (capitolul III, art. 104):   „Primul-ministru, miniştrii şi ceilalţi membri ai Guvernului vor depune individual, în faţa Preşedintelui României, jurământul de la articolul 82”, recitand, cu o mana la inima si cu una pe Biblie: Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constitutia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

Rand pe rand, Vasilica-Viorica Dancila, Paul Stanescu, Gratiela Leocadia Gavrilescu, Viorel Stefan, Ana Birchall, Carmen Daniela Dan, Teodor-Viorel Melescanu, Mihai Viorel Fifor, Eugen Orlando Teodorovici, Tudorel Toader, Petre Daea, Valentin Popa, Lia Olguta Vasilescu, Danut Andrusca, Anton Anton, Lucian Sova, Rovana Plumb, Stefan Radu Oprea, Sorina Pintea, George Vladimir Ivascu, Ioan Denes, Nicolae Burnete, Petru Bogdan Cojocaru, Ioana Bran, Bogdan Gheorghe Trif, Natalia Elena Intotero, Viorel Ilie si Victor Negrescu au recitat cu textul in fata – eludand efortul memorarii lui, chiar daca pentru unii nu era decat, in limbaj cinematografic, o noua “dubla”– articolul 82 din Constitutie in cadrul unei ceremonii fara concurenta ca durata la nivel european, avand in vedere ca Romania are cel mai numeros lot guvernamental de pe continent!

Caracterul derizoriu al ceremoniei este dat atat de inexistenta consecintelor pentru incalcarea juramantului, cat de nominalizarea lui Dumnezeu drept tap ispasitor, “vinovat” fiind de neacordarea ajutorului invocate chiar daca Atotputernicul nu s-a obligat nici explicit, nici implicit sa acorde asistenta sau consigliere guvernantilor! Poate ca inlocuirea ultimei fraze cu ceva de genul “sa ma trazneasca Dumnezeu!” ar obliga la un plus de prudenta in asumarea responsabilitatii de a guverna!

Odata depasite cu succes etapele selectarii profesionale in cadrul partidului, acceptului presedintelui partidului (de cele mai multe ori, in ordine inversa!), aprobarii Parlamentului si consfintirii prezidentiale, preluarii biroului, secretarei, autoturismului, etc. si al obiectivelor specifice fiecarui minister, menite sa asigure “propăşirea spirituală şi materială a poporului român, respectarea Constitutiei şi a legilor ţării, apărarea democraţiei, drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României”, „selectionata guvernamentala” intra practic in campanie, termen care, preluat fiind din ars militaria sugereaza explicit eventualitatea nereusitelor, datorate sau nu incompetentei personale si, legat de acestea, consecintele asumarii responsabilitatii.

Incalcarea juramantului de la art.82 nu produce efecte. Dumnezeu, neutru din punct de vedere politic, adept al respectarii principiului neamestecului in treburile interne ale unui stat sau ignorand pur si simplu importanta geo-strategica a spatiului mioritic, a ramas insensibil si fara reactie in situatia mult prea numeroaselor incalcari ale juramintelor ministeriabililor din ultimele trei decenii. Sau poate este doar adeptul mantuirii poporului prin construirea de biserici – cat mai multe si cat mai mari – ca alternativa preferabila unei guvernari responsabile!

Eliberati de stress-ul pedepsei divine, ramane totusi stress-ul legilor pamantesti intre care exista una intitulata cum nu se poate mai sugestiv Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială. Neindoielnic, acceptarea nominalizarii pentru o functie ministeriala presupune studiul individual si detaliat al acestei legi fiecare ales fiind interesat sa cunoasca gravele consecinte la care se expune prin asumarea responsabilitatii unei functii de care depind „ propăşirea spirituală şi materială a poporului român,( …) democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României”!

 

Consecintele sunt atat de grave incat… lipsesc cu desavarsire, astfel ca acceptarea pozitiilor cheie in administrarea tarii se face cu o non-salanta care a facut ca mai vechile generatii sa se intrebe azi de ce se faceau glume pe seama fostului ministru din guvernul Petru Groza, Romulus Zaroni, care in prezent ar fi putut fi un stralucit… europarlamentar!

Art. 2. (1) Guvernul răspunde politic numai în fața Parlamentului,(…) (2) Fiecare membru al Guvernului răspunde politic în mod solidar cu ceilalți membri pentru activitatea Guvernului și pentru actele acestuia.

Art. 3. –(1) Răspunderea politică a Guvernului constă în demiterea sa, ca urmare a retragerii încrederii acordate de către Parlament,(…).

Cu alte cuvinte, nu exista nicio sanctiune pentru actele politice si administrative emanate de la Guvern / ministere care au permis elaborarea anterior amintitului Raport de țară din 2018 privind România care însoţeşte documentul COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ ȘI EUROGRUP Semestrul european 2018!

Faptul ca Romania a fost condusa timp de cel putin zece ani de un ofiter de marina faciliteaza comparatia sa cu o nava maritima, fiind posibila o paralela aproximativa intre obiectivele echipajului navei si guvernului. Cand vine vorba de raspundere, discrepanta este socanta: Francesco Schettino, comandantul navei Costa Concordia a fost “rasplatit” cu 16 ani de inchisoare cu executare pentru a fi provocat, prin incompetenta, esuarea navei si, evident, pentru consecintele naufragiului.

Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială este doar singura care prin continut isi anuleaza titulatura (pentru raspunderile civila si penala nu era nevoie de aceasta lege, fiind suficiente codurile civil si penal!). Exista o multitudine de alte legi in a caror elaborare preocuparea de evitare a raspunderii a fost prioritara fata de obiectivul declarat!

 

VA URMA

DACA RASPUNDERE NU E, NIMIC NU E… ( I )

Determinarea exagerat emotionala  a opiniei publice exprima concomitent lipsa discernamantului in a separa informatiile false de cele adevarate si confuzia intentionat indusa asupra teoretic suveranilor cetateni, explicand proportia covarsitoare a optiunilor exprimate in sondaje pentru sustinerea actualei coalitii guvernante. Ne indoim ca scriind povestea “Hainelor Imparatului” Hans Christian Andersen ar fi fost inspirat de viziunea actualei guvernari PSD-ALDE, dar daca da, atunci ar concura in mod serios celebritatea lui Nostradamus, pentru ca Romania este realmente in pielea goala!

O analiza excedand simplista mentionare a Produsului Intern Brut si a cresterii economice presupune masurarea conditiilor macroeconomice si monitorizarea problemelor de baza care afecteaza viata de zi cu zi a populatiei. Comisia Europeana elaboreaza statistici si analize avand aceasta abordare complexa in vederea determinarii indicatorului “Calitatea Vietii”, pornind de la o larga gama de factori care influenteaza viata populatiei dincolo de primordialul aspect material, de la statutul profesional si al asistentei sanitare pana la relatiile sociale, siguranta si guvernare.  In 2018, ordonat conform indicatorului sintetic al calitatii vietii,  Romania ocupa locul 24 intre cele 33 de tari ale continentului European, favorizata perfid de unul dintre cei mai scazuti indicatori ai costului vietii, nu obiectiv ci subiectiv limitat de gradul accentuat de saracie al populatiei!

Raportul de țară din 2018 privind România care însoţeşte documentul COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ ȘI EUROGRUP Semestrul european 2018 prin care s-au evaluat progresele înregistrate de reformele structurale, prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice, și rezultatele bilanțurilor aprofundate efectuate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011 subliniaza aspecte deosebit de ingrijoratoare nu doar in ceea ce priveste actuala situatie a Romaniei cat mai ales perspectivele:

  • În lipsa unor reforme structurale și a consolidării fiscal-bugetare, creșterea economică dinamică înregistrată de România riscă să creeze cadrul unei „aterizări forțate”;
  • Ratele inegalității și sărăciei rămân ridicate, în ciuda creșterii economice importante;
  • Rezultatele unora dintre reformele structurale au fost anulate în 2017, în timp ce alte astfel de reforme au stagnat;
  • Progresele realizate în ceea ce privește lupta împotriva corupției au fost din nou periclitate;
  • În pofida unor cote de piață ale exporturilor mai mari, creșterea importurilor a depășit-o pe cea a exporturilor, mărindu-se deficitul de cont current;
  • Inflația a ajuns la o valoare pozitivă în 2017 și se estimează că aceasta se va accentua;
  • Remunerarea salariaților este scăzută față de media UE, dar creșterea puternică a salariilor în anul 2017, susținută și de majorarea cu 16 % a salariului minim și de majorările salariale din sectorul public, riscă să exercite presiuni asupra competitivității și inflației dacă nu va fi însoțită de măsuri corespunzătoare de impulsionare a productivității;
  • Deficitele bugetare nominale și structurale se situează pe o traiectorie ascendentă, ceea ce înseamnă că România se va abate de la obiectivele stabilite în cadrul fiscal-bugetar național. În 2017, Consiliul a lansat la adresa României o procedură aplicabilă abaterilor semnificative!
  • România a realizat progrese limitate în ceea ce privește punerea în aplicare a recomandărilor din 2017 care i-au fost adresate;
  • Multe persoane părăsesc timpuriu școala și mulți tineri nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare.
  • România nu a ajuns încă la un dialog social matur, iar provocările persistă în domeniul protecției sociale și incluziunii;
  • Majorările salariului minim sunt stabilite în mod discreționar, iar participarea partenerilor sociali în procesul de elaborare a politicilor este foarte limitată, neexistând un proces substanțial de implicare și cooperare;
  • Se înregistrează rate scăzute de negociere colectivă.
  • Inegalitatea de șanse rămâne o provocare, în special în zonele rurale;
  • Inegalitatea veniturilor este ridicată, iar efectul de redistribuire al sistemului fiscal și de prestații sociale se situează sub media UE;
  • Integrarea limitată a serviciilor de ocupare a forței de muncă, de educație și a serviciilor sociale împiedică grupurile defavorizate să scape de sărăcie;
  • Serviciile prestate sunt limitate, în special în zonele dezavantajate;
  • Sărăcia în rândul copiilor este la un nivel ridicat și în creștere!
  • Intrarea în vigoare a Legii privind venitul minim de incluziune, care ar crește gradul de adecvare și de acoperire a prestațiilor sociale, a fost amânată din nou, până în 2019;
  • Procedurile administrative împovărătoare pentru firme, progresele lente în ceea ce privește furnizarea soluțiilor de e-guvernare, complexitatea procedurilor de insolvabilitate și modificările frecvente în materie de reglementare, cu o utilizare limitată a procedurilor de evaluare a impactului și de consultare afectează mediul de afaceri;
  • Finanțarea insuficientă și utilizarea ineficientă a resurselor publice limitează eficacitatea sistemului de sănătate, pe fondul unui deficit considerabil de medici și de asistenți medicali. Infrastructura sistemului de sănătate și prevalența plăților informale constituie în continuare motive de îngrijorare;
  • În ciuda unei infrastructuri informatice solide și a dezvoltării rapide a sectorului TIC, România continuă să obțină un punctaj scăzut la toți indicatorii Tabloului de bord european privind inovarea și nu există semne de îmbunătățire a rezultatelor. Gradul de digitalizare atât al sectorului public, cât și al celui privat rămâne foarte scăzut!
  • Rezultatele slabe în materie de inovare ar putea avea un efect negativ asupra perspectivelor de creștere;
  • În pofida ratelor relativ ridicate de investiții publice, infrastructura pusă la dispoziție este limitată, calitatea percepută a infrastructurii fiind printre cele mai scăzute din UE. Starea generală și fiabilitatea infrastructurii rutiere și feroviare rămân insuficiente, iar reforma sectorului transporturilor avansează într-un ritm foarte lent;
  • Eficiența întreprinderilor de stat nu se îmbunătățește, iar cadrul de guvernanță corporativă este fragil;
  • Investițiile publice prezintă o eficiență scăzută, în special în ceea ce privește pregătirea proiectelor, stabilirea priorităților și achizițiile publice!

 

 

Citarea oarecum extinsa din Raportul amintit este necesara si suficienta nu doar pentru a explica concurenta acerba cu similar nefericita Bulgarie pentru “onoarea” detinerii lanternei rosii a garniturii de 28 de “vagoane” a trenului Uniunii Europene ci si pentru a spulbera orice iluzie cu privire la posibilitatea unei schimbari semnificativ pozitive.

In societate, ca si in natura, totul are o explicatie circumscriindu-se clasicei determinari “cauza – efect”: incalzirea globala sau moartea coloniilor de corali sunt efecte ale poluarii, dinozaurii au disparut in urma caderii pe pamant a unui meteorit urias, cresterea preturilor reduce volumul vanzarilor, vanturile sunt cauzate de incalzirea inegala a Terrei, inflatia reduce comparativ valoarea leului…

Similar, macro-situatia unei tari este inevitabil definita ca rezultanta a unei serii de factori-cauza determinanti, Romania nefacand exceptie. Drept urmare, spatiul mediatic public este populat (sau poluat ?!) cu ipoteze, seducatoare datorita unei credibilitati profesional create de specialist in manipularea opiniei publice, menite a dezvalui cauzele problemelor romanilor: “statul paralel”, “serviciile”, “multinationalele”, “Rusia”, “Olanda”, “Soros”, etc.  O mentiune speciala merita relatia bi-directionala  “guvernanti – opozitie” , invariabila si inevitabila lor alternanta la guvernare contopindu-le practic in asa masura incat a cauta “cauza starii de fapt a Romaniei” in alta parte decat in Palatul Victoria ar fi un non-sens!

Enumerarea nominala, completata de profilurile educationale si profesionale ale detinatorilor portofoliilor ministeriale – Viorica Dancila, Paul Stanescu, Gratiela Gavrilescu, Ioana Bran, George Ivascu, Lia Olguta Vasilescu, etc. –  nu constituie decat o aparenta si nesatisfacatoare explicatie a ineficientei actului guvernamental. Un guvern – practic doar o variant “elitist” a unei echipe de management – ar trebui sa fie caracterizat si ghidat de valorile clasice ale managementului performant: Integritate, Responsabilitate, Eficienta, Perseverenta, Disciplina!

Ierarhizarea acestor valori ar parea inutila, in contextul in care performanta nu poate fi decat rezultatul respectarii si aplicarii lor consecvente si concertate. Acceptand riscul unei alegeri discutabile (ce sanse ar avea CORUPTIA intr-un climat dominat de INTEGRITATE ?), RESPONSABILITATII i-ar reveni rolul cheii de bolta a “constructiei guvernamentale”, constructie neindoielnic influentata si de celelalte valori.

Sublinierea “responsabilitatii” nu este o descoperire a managementului modern, ci a existat avant la lettre in chiar folclorul romanesc: daca nu realiza obiectivele trasate de diversi imparati, lui Fat-Frumos urma sa-i stea capul unde ii stateau picioarele!

Astazi, traditia a cazut in desuetudine – doar ministrii nu sunt Feti-Frumosi! – iar stiinta managementului nu se invata la Academia Nationala de Informatii decat poate superficial… Chiar daca, teoretic, responsibilitatea este constientizata, asa cum dovedeste legiferarea eludarii sale!

VA URMA

 

VECHILE DIFUZOARE, ACUM INTR-O NOUA PREZENTARE…

Cei care in anii cincizeci ai secolului trecut locuiau, ca mine, in mai mult decat modesta – atunci si acum – urbe a Dragasanilor isi amintesc poate faptul ca stalpii pentru iluminat public mai indeplineau o functie care astazi ar fi pretentios definita ca fiind de PR (“public relations“): suport al “difuzoarelor” care amplificau la unison transmisiunile unicei statii locale de radioficare, aceea a organizatiei orasenesti a Partidului Muncitoresc Roman. Complementar, aceleasi emisiuni erau receptionate tot cu ajutorul unor “difuzoare” de interior si in locuintele familiilor a caror modestie materiala nu le permitea cumpararea de aparate de radio propriu-zise.

Circula chiar si un banc conform caruia intr-o seara “ofiterul de serviciu” de la organizatia PMR ar fi fost impins de curiozitate sa asculte postul de radio “Europa Libera”, recent criticat violent intr-un articol din “Scanteia”. Fapt este ca nu doar curiozitatea sa a fost satisfacuta ci si a trecatorilor si posesorilor de difuzoare care  fie nu puteau receptiona tehnic emisiunile subversivului post de la Munchen, fie nu aveau curaj! A fost sfarsitul difuzoarelor stradale din Dragasani si, probabil al curiosului membru de partid! Nu stiu daca este o istorie adevarata dar, daca nu este “e ben trovato“, cum spun italienii in cazuri similare.

Astazi, la mai bine de sase decenii, istoria pare a se repeta oarecum, “difuzoarele” continuand sa existe, fara ca evolutia tehnica sa reuseasca sa le afecteze esenta.

Comunicati, comunicati, oricum, ceva tot va ramane!” pare a fi varianta moderna a celebrului indemn la calomniere din “Barbierul din Sevilla” imbratisata de politicieni la sugestia mult prea omniprezentilor consilieri de imagine, “politically correct” comparativ cu  odiosul indemn leninist “Invatati, invatati, invatati!

Consecinta vizibila a obsesiei de a comunica “orice, oricum” s-a materializat semnificativ in structurarea tripartita a emisiunilor de stiri TV:

Intai, Liviu Dragnea, Olguta Vasilescu, Ludovic Orban, Florin Iordache, Serban Nicolae, Gabriela Firea, Calin Popescu Tariceanu sau, mai rar, Klaus Johannis s.a.m.d.  interpreteaza rolul principal in cadrul unor conferinte de presa ad-hoc, ocazii cu care lanseaza o gama larga de opinii, de cele mai multe ori exemplificand, prin precaritate si lipsa de substanta, celebrul articol al lui Titu Maiorescu “Betia de cuvinte”! Zeci de microfoane se inghesuie in jurul lor, difuzoare moderne imbinand sunetul si imaginea unor prestatii lipsite de continut si respect, generos si absolut neselctiv raspandite in direct sau cu un mic decalajla nivel national. Intrebarile sunt puse timid si formal,  astfel incat caracterul formal al comunicarii subliniaza singurul obiectiv strategic al personajului, acela de a fi prezent cat mai mult “pe sticla”, insirand “cuvinte goale ce din coada au sa sune…”, materializare deplorabila fie a unor dispute mult prea impregnate de iz de mahala ale “alesilor neamului”, fie a lansarii de fumigene jignitoare la adresa inteligentei cetateanului gen “balena albastra”, “statul paralel”, “cauzele exogene ale inflatiei”, “pericolul” unei agresiuni militare dintr-o transparenta vecinatate, “amestecul serviciilor” …

Apoi, studiourile reprezentate la simulacrul de conferinta de presa, amplifica preluarile in “priza directa” in cadrul unor dezbateri la care declaratiile in cauza sunt interpretate in cele mai diferite moduri, pro sau contra, ca atare sau completate cu alte informatii, aproape invariabil pe surse, provenind de la un partid sau altul, de la un serviciu secret sau altul, de la…. Invitatii, apostoli moderni deloc intimidati de evidenta mercantila a partizanatului asumat, sustin opinii contrazicand imposibilitatea geometrica euclidiana a agresivitatii paralelelor, “impartialitatea” lor osciland in functie de canalul TV care ii invita pe baze presupus contractuale, de interese personale in general reprobabile pe care opinia publica le va afla mai tarziu sau niciodata  sau, in cazul politicienilor, de periplul  politic, din cauza caruia, ca tot romanu’, voteaza  “cand cu unul, cand cu altul!”

Alternativ, intre cele doua parti ale transmisiilor, publicitate: medicamente care se iau fara prescriptie medicala, medicul urmand a fi consultat doar dupa sapte zile de tratament (!), pompieri si ofiteri de politie care si-au pierdut auzul, bere, ciocolata, iar medicamente, iar pompieri, etc.

Mass-media scrisa, pe hartie sau pe “net” este la randul sau practic infestata de stiri “pe surse“, nementionate in buna traditie jurnalistica dar deloc greu de identificat, cu minima marja de eroare,  ca provenind de la un numar restrans de “statii de radioficare” ce nu se indura a-si renega radacini ce trimit voluntar sau nu la vechile organizatii PMR.

Comparatia cu vechile difuzoare ale patriarhalei radiodifuziuni este data de faptul ca, din motive nu chiar greu de presupus dar inacceptabile, nimeni nu abordeaza “sursele” cu agresivitatea, logica, insistenta, capacitatea de sinteza, argumentare si concluzionare presupuse de profesionalimul jurnalistic, care constituie esenta practicarii onorante a meseriei de journalist , teoretic existenta si in tara noastra.

Cetateanul care nu doar teoretic ar avea dreptul la corecta informare pentru ca pe aceasta baza sa exercite cu adevarat si cu folos pentru tara singurul sau drept care nu poate fi ignorat – cel la vot – asista la dezbateri aiuritoare in jurul unor mese doar aparent rotunde, formatate dupa chipul si asemanarea canalului TV “gazda”. Opiniile creeaza confuzie prin siguranta cu care sunt exprimate, siguranta proprie doar celor care nu doar nu au auzit de Descartes, dar nici nu vor sa auda! Presa scrisa – pe hartie sau pe “net” – ia atitudine in functie de probabilitatea punerii sub acuzare a patronilor sau de sensibilitatea la relatiile cu Serviciul Roman de Informatii, cel care evident ca nu este interesat de sau implicat in politica! “Idei de-a gata” sunt promovate neabatut: “Rusia este dusmanul Romaniei”, “Putin este eminenta raului”, ” Staele Unite sunt cel mai mare prieten al nostru”, “Uniunea Europeana este singura noastra salvare”, “Uniunea Europeana nu are respect pentru noi”, “Suntem mandri ca suntem romani”, “Inflatia si devalorizarea monedei nationale au cauze exogene”, “Prezumtia de nevinovatie nu poate fi afectata de evidenta faptelor”, “Poporul ne-a mandatat, deci nu putem fi contrazisi…”, “Avem cea mai mare crestere economica din Europa (Dezvoltarea economica nu ne intereseaza)”, “Detinem o superpozitie geostrategica care ne mentine in vizorul Rusiei” s.a.m.d.

In timp ce noi ne inarmam impotriva Rusiei – pentru ca oficial nu avem un alt dusman in apreciere, Ungaria fiind doar subtil sugerata – Germania si Franta isi dezvolta cooperarea economica cu Rusia, care in mod sigur nu ne acorda mai multa atentie decat Bulgariei, ba poate chiar mai putina…

 

In mod sigur nenumaratele scoli de jurnalism care atrag an de an nenumarati tineri mentioneaza in cadrul cursurilor predate si alte exemple decat Ion Cristoiu, Cristian Tudor Popescu sau Dan Andronic. Poate evoca si personaliatea Orianei Fallacci, autoarea unor reportaje si interviuri care nu pot lipsi din nicio istorie a jurnalimului.  Cum se face ca noua, cetatenilor obisnuiti, modesti si doritori de a vota cu discernamant civic, nu ni se ofera nici macar un interviu in care “personaltatilor zilei” (Klaus Johannis, Calin Popescu Tariceanu, Liviu Dragnea, Viorica Dancila, Olguta Vasilescu, Gabriela Firea, Traian Basescu, Codruta Kovesi, Eduard Hellvig, etc.) sa le fie puse intrebari transante asupra unor chestiuni  demne de a fi clasificate ca “secrete a la Polichinnelle” ? Nu este evident simplu, dar Orianna Fallacci cum reusea?

“Complezenta” si “abilitatea” de a presta “jocul de-a presa” cu obiective altele decat informarea corecta si obiectiva a marelui public  – chiar daca majoritatea decidenta este imuna la subtilitatile realitatii – constituie unul din motivele principale ale confuziei care impiedica Romania sa devina nu a “saptea putere economica a Uniunii Europene” conform unei viziuni onirice, ci o natiune respectata nu doar de strainatate ci chiar de catre romani.

 

 

 

Blog at WordPress.com.

Up ↑