„DESTEPTAREA ROMANIEI”: LA RASCRUCE DE VANTURI… DESARTE !

Periodic, cetateanului roman definit ca atare exclusiv statistic, i se cere sa voteze. Deocamdata  este doar rugat, desi prezenta din ce in ce mai redusa la urne pare a favoriza germenii obligatiei de a vota prin dispozitie legala imperativa. Refuzul generalizat de a vota ar induce practic auto-proclamatilor “politicieni” imposibilitatea invocarii vointei “poporului” ca baza a validitatii perfidului “contract social” care legitimizeaza formal actul guvernarii la nivel national, regional sau local. De aici penibila disperare cu care personaje care “neavand nimic de spus” vizeaza instalarea la Cotroceni, de exemplu…

Presedintia Romaniei este materializarea refuzului de a avea un monarh care “sa domneasca fara sa guverneze”, a carui “lista civila” ar fi substantial inferioara costului alegerilor, in conditiile in care nici presedintele – constitutional – nu “prea” are atributii de guvernare. Ceea ce poate  – si chiar face – presedintele poate fi numit “trasul sforilor” la capatul carora sunt aliniate generic denumitele “institutii de forta”! Pe de alta parte nu putem ignora ca in favoarea „republicii semi-prezidentiale contemporane” actioneaza sustinut chiar familia regala a carei calitate, de la Carol I incoace, s-a degradat sustinut involuand de la stadiul sampaniei premium la acela de spirtoasa ieftina din dude si margarete…

Nimic nu demonstreaza mai elocvent inutilitatea functiei prezidentiale (beneficiara a superficialitatii cu care aceasta – in baza denumirii comune “presedinte” – este asimilata celei americane, britanice sau franceze) decat platitudinea promisiunilor facute “romanilor” din ce in ce mai induiosetor de naivi…  Un presedinte se poate afla, constitutional, in doar doua ipostaze. Fie guvernul va fi din opozitia apartenentei sale politice (a carei negare formal-declarativa este infirmata faptic “pas cu pas”) si atunci promisiunile sale nu pot fi materializate, fie guvernul va fi “al sau” si atunci nu va face decat sa dubleze sau submineze persoana primului-ministru!

Cele de mai sus sunt confirmate semnificativ de lozincile izvorate fie din propria gandire a candidatilor (putin probabil) sau a specialistilor partinici sau independenti, a prietenilor binevoitori, etc.

 

“Romania normala” este subterfugiul asumarii oricarei responsabilitati prin eludarea cerintei obiective de propunere a unei strategii pentru natiune, inlocuind-o cu una individuala, spre propriul si meschinul folos. Pe fundal poate fi intrezarit dispretul pentru masa alegatorilor, apreciata ca fiind incapabila a percepe si, respectiv, sanctiona negativ lipsa de continut a “ofertei”. Obiectivul normalitatii nu are logica decat ca antonim al anormalitatii! Este Romania o tara anormala? De ce? Romanii au corupt Bechtel, Siemens, Microsoft, Veolia, EADS ? Sau invers? Sunt conturile din Panama, Cipru, Virgin Islands, etc., detinute majoritar de romani? Este Romania o tara mizera? Doar daca apreciem ca Franta este doar Les Champs Elysees, Londra doar Bond Street sau America doar Fifth Avenue! Precaritatea infrastructurii, educatiei, sanatatii, justitiei, etc., nu este nici pe departe o consecinta a lipsei banilor ci a ascensiunii fara precedent a incompetentei!  Iar precaritatea obiectivului normalitatii – necuantificabil, nemasurabil si total irealist – dovedeste ca ascensiunea factorului perturbator mentionat continua cu virulenta!

Afirmatia de a fi deja “Alaturi de fiecare roman” este la fel de penibila ca si promisiunea de a fi dupa alegeri “Alaturi de fiecare roman”!  Cum adica “alaturi”? La modul in care Napoleon cunostea numele soldatilor de rand? Sau traind doar din salariul sau pensia minime pe economie? Sau doar simbolic, precum Isus Hristos? Alaturi de toti  romanii, identificati cum? Dupa cetatenie, dupa limba materna? Cei cu dubla cetatenie, in special si maghiara, vor beneficia de aceasta atentie?  Marturisesc sincer ca, dupa ce am luat cunostinta de declaratia primului ministru, in fiecare dimineata ma trezesc si negasind-o alaturi sau in bucatarie, sunt tentat sa apelez 112 pentru a-i anunta disparitia! (Nu fac totusi acest gest, descurajat de slaba performanta a autoritatilor in “cazul Caracal”!)

O propunere pe linia celor mai bune roluri comice jucate dar depasindu-le magistral vine de la Mircea Diaconu care, propunand “Lupta cu statul paralel”  pare a se fi inspirat din succesul mediatic al exorcizarilor, forma clasica a luptei cu un dusman inventat a carui inexistenta asigura paradoxal succesul vindecarii! Daca ar sti despre cine este vorba, ar spune concret! Daca stie si nu spune dar se gandeste la cine ne gandim si noi, ar trebui sa verifice de trei ori suruburile batranului Mehari inaintea fiecarei deplasari!

Permitandu-si un punct de vedere superior majoritatii romanilor – ne referim la inaltime ! – Dan Barna (al carui nume de familie originar pare a fi fost cel al aparatului la care excelau candva gimnastele noastre!) realizeaza cu o acuitate remarcabila ca “Romania are nevoie de schimbare”! La ce anume se refera nu ne spune, lasandu-ne sa presupunem ca asemuieste Romania unui bebelus caruia i s-au udat pampers-ii. O oarecare indoiala planeaza asupra acestei ipoteze: in astfel de situatii bebelusii plang, dar Romania este tacuta. Prea tacuta…

Transpus freudian in trecutul bizantin cand la Constantinopol guvernau persoane purtand acelasi nume (de familie!), Theodor Paleologu, urmasul lor nerecunoscut, are ambitii mari: sa “restaureze demnitatea statului, credibilitatea Romaniei in afara, respectul pentru Romania si romani si pacea sociala”! Inaintea sa, promisiuni similare a facut fiul ilegitim dar recunoscut al Marelui si Sfantului Stefan, Petru Rares, cu deosebirea ca a pus chezasie ambitiilor sale nu doar un buget rambursabil provenind din donatii, ci chiar propria viata! Practic, Th. Paleologu pare a ne spune “Dati-mi rolul lui Petru Rares pentru un serial de doua sezoane a cate cinci episoade si vom bate toate box-office-urile!” Cenusa lui Sergiu Nicolaescu se involbureaza gata-gata sa iasa din cutie…

 

Kelemen Hunor nu a promis nimic. Nu stie de ce candideaza, dar stie ca nu are nicio sansa. Ce rost ar avea sa promita ceva? Pozitiv este faptul ca subliniaza patrunderea spiritului olimpic in sanul minoritatii maghiare: ” Important este sa participi!”

 

Fresca alegerilor prezidentiale este completata discret, undeva in fundal distingandu-se in penumbra un actor-ministru sau ministru-actor (Bogdan Stanoievici) pregatind un scenariu-varianta pentru guvernanta de tipul “commedia dell’arte” jucata cu succes de prea mult timp pe malurile Dambovitei, un bijutier (Ninel Peia), un american (John Ion Banu) al carei nume de familie este motorul intim al fiecarei guvernari si, nu in ultimul rand, Alexandru Cumpanasu, nimeni altul decat, simplu, “unchiul Alexandrei” care, in aceasta calitate, se roaga zilnic sa... nu fie gasita Alexandra inainte de alegeri!

 

O varianta care ar putea face istorie, nu doar pentru Romania, este oferita de Ramona Ioana Bruynssens: clasicei confuzii Bucarest – Budapest i se poate adauga, in tandem, Brussels – Bruynssens!

 

In realitate, dilema votantilor se reduce la opta contra sau in favoarea deplasarii  saptamanale a coloanei prezidentiale pe traseul Bucuresti -Sibiu-Bucuresti cu impactul cunoscut asupra traficului. La urma urmei, un presedinte cu domiciliul in Bucuresti ar fi, din acest punct de vedere, si benefic traficului si mai putin costisitor! Doar sibienii vor vota indiscutabil in favoarea actualului presedinte: daca iese, nu vine la Primarie! Daca nu iese, presedintele redevenit primar nu le poate reprosa nimic. Ei il vor fi votat!

Concluzia, a carei validare o va face – sau nu – timpul, este descurajanta: in lipsa unui angajament politic serios, adevarata schimbare a Romaniei nu poate avea alt punct de plecare decat refuzul generalizat de a merge la vot ! Doar atunci “Desteptarea Romaniei” va fi mai mult decat un tablou festiv- alegoric!

 

 

 

O NOUA DISPARITIE MISTERIOASA: ”CARUTA CU PAIATE”

Ca in majoritatea cazurilor similare, in ciuda faptului ca personaje izolate din cadrul grupului fusesera vazute prerorand in cele mai diverse localitati ale tarii sau punand in valoare virtutile limbajului de lemn pe micile ecrane, disparitia „Carutei cu paiate” de pe esplanada din fata Teatrului National bucurestean a fost remarcata cu foarte mare intarziere.

Initial, alarma fusese data de o doamna in varsta, domiciliata in strada Tudor Arghezi, al carei catel refuzase sa gaseasca o alternativa la ceea ce, in mintea sa canina, nu era decat un dispozitiv de sprijinit piciorul din spate in vederea indeplinirii inevitabilei necesitati fiziologice cotidiene. Blazata, centralista de la 112 nu a considerat apelul serios: „Ce caruta, doamna? Noi nu cautam carute! Intrebati politistul de la Circulatie, el a vazut-o precis!”

Politistul de la Circulatie a dat din umeri, indiferent. Fara sa i se precizeze numarul de inmatriculare al carutei, nu avea ce sa dea prin statie… Doar intamplarea a facut ca in zona sa se afle si un politist de la „locala” al carui simt civic, superior celui al agentilor de la „circulatie” s-a manifestat prompt, astfel incat in mai putin de 10 minute, din „statie” in „statie” – cu un ocol de neinteles via Voluntari! – informatia a ajuns la Primaria Generala a Capitalei: ”A disparut Caruta cu Paiate!

Nu era de gluma: „Caruta” era o biata caruta doar pentru neinitiati, in realitate fiind cel mai scump vehicul nu doar din Romania cat si din intreaga Uniune Europeana, Primaria Generala achizitionandu-l cu nu mai putin de unmilioncincisutedemii de euro!

In conditiile in care Ministerul de Interne, parchetele si presa scrisa sau vorbita erau concentrate in curtea celebrului caracalean Dinca, timp de doua saptamani nu s-a intreprins nimic, exceptand insitenta cu care anuntul disparitiei era prezentat ca „breaking news” pe toate „burtierele disponibile”.

In tot acest timp, zeci de cetateni anuntau la 112 aparitia intempestiva a carutei in sate, comune, orase sau municipii… Unii locuitori pareau a fi informati din timp cu privire la adastarea carutei in localitate si nu ezitau sa-si manifeste entuziasmul sau contrariul, in functie de afinitatea fata de oratori. Acestia coborau rand pe rand din caruta si, jalnice copii ale lui Demostene, degradau filipicele filozofului grec la nivelul defaimarii dambovitene, continuand practica politicienilor contemporani lui Mateiu I. Caragiale, memorabil sintetizata de scriitor: „iscodirea, defaimarea, barfeala… parandu-li-se la fel de bune”!

Pana la clarificarea definitiva a cazului Caracal sau, de ce nu a Dosarelor Revolutiei din 1989, Apa Nova sau EADS este putin probabil ca naluca ce strabate Romania asemeni corabiei Olandezului Zburator sa fie retinuta si readusa pe locatia parasita, peluza din fata Teatrului National.

Un paradox a fost totusi remarcat de anumiti cetateni: in timp ce vehiculul in cauza a fost proiectat si autorizat sa transporte 16 personaje, pe platforma au fost identificate nu mai putin de 23 de calatori, dupa unele zvonuri, existand chiar posibilitatea depasirii acestui numar…

Totusi, pe surse, se zvoneste ca sigur faptul ca dupa 10 noiembrie nu vor ramane in caruta mai mult de doua personaje, urmand ca in maxim doua saptamani personajele lui Nenea Iancu Caragiale sa-si reia locurile cuvenite!

 

O STRATEGIE CU VALENTE PE TERMEN SCURT: „COLOANA A V-A”

In pretinsa si vicleana lui simplitate, masca imperfecta si transparenta a inteligentei subtile a lui Marin Preda, Ilie Moromete obisnuia sa isi „incuie” interlocutorii cu o intrebare cheie: „Pe ce te bazezi?!

Nemarginitele si deloc cucernicile vise de suprematie ale Papei Urban al II-lea se loveau de personalitatea imparatului Sfantului Imperiu Roman de Natiune Germana Henric al IV-lea care nu ezitase sa instaleze un antipapa la Roma. Neputand concura cu forta militara a imparatului, Papa Urban al II-lea a adoptat strategia abaterii atentiei de la propriile probleme, organizand prima Cruciada si adresandu-i imparatului invitatia (de nerefuzat!) de a participa cu trupe si bani pentru eliberarea Ierusalimului.

Intorcandu-ne la Moromete, ce anume a declansat si „pe ce isi bazeaza cruciada Primarul General al Bucurestilor” ?

Campania pentru un eventual al doilea mandat la Primarie va fi evident un fiasco, cel mai neinsemnat contracandidat avand nenumarate exemple care sa documenteze modul dezastruos de administrare a peste patru miliarde de euro achitate cu supusenie de bucuresteni bugetului Primariei. De aceea,  intentia de a candida pentru a doua oara este exclusa…

Drumul catre Presedintia Romaniei, continuare logica a mandatului Primariei Bucurestilor, a fost blocat de posibila si probabila candidatura a lui Calin Popescu Tariceanu…

Statutul conturat de „Prima doamna a Voluntarilor” este axiomatic nesatisfacator…

In acest timp, cineva („ţinevas – nu spui ţine… persoană însemnată… da’ becher”) din „opozitia” amintind prin prestatia sa de cea imaginata de eroul filmului ”The Taylor of Panama” interpretat de Pierce Brosnan, are geniala de idee de a compensa grava lipsa a unei personalitati cu calitati de leader capabila a concura cu succes la campania prezidentiala prin „achizitia” – in termeni fotbalistici – unei „vedete” a coalitiei guvernamentale! Gand la gand cu bucurie!

Concurand cu succes marile evenimente – nunta printului Andrew, turneele de Grand Slam de la Wimbledon sau Flushing Meadows, taifunul din Japonia, declaratiile lui Erdogan, Trump, Putin, Merkel sau Macron – interventiile Primarului General al Capitalei au acaparat timpul de emisie al tuturor canalelor de stiri si editiilor on line, starnind entuziasmul in bloc al consilierilor PSD din Primarie, aprobari insuficient de retinute in entuziasm din partea PNL, USR si PMP si doar aparent inexplicabile, cu adeziunea – pe „surse”! – a nu mai putin de „patruzeci de parlamentari PS!

In mod straniu, niciunul dintre moderatorii sau jurnalistii aparent inregimentrati diverselor sectiuni ale spectrului politic, nu dovedeste a avea intuitia lui Ilie Moromete de a o intreba pe primarita cruciata „pe ce se bazeaza” atunci cand:

  • Spune ca agentii Ministerului de Interne o spioneaza non-stop, acasa si la Primarie;
  • Afirma ca marasmul traficului si parcarilor bucurestene este intretinut de lipsa de cooperare a Guvernului;
  • Solicita administrarea unor proiecte de anvergura gen „soseaua de centura” sau „metroul” in conditiile in care Prelungirea Ghencea, Centrul Istoric, Bulevardul Magheru sau Calea Victoriei sunt in administratia sa directa de aproape trei ani si confera Capitalei un aspect putand servi de locatie unui film avand actiunea in timpul sau in primii ani dupa un razboi distrugator;
  • Preluarea unor obiective majore de investitii presupune majorarea bugetului municipal nu se poate baza decat pe majorarea contributiilor cetatenilor;
  • Pare a fi uitat de promisiunile facute bucurestenilor in campanie si de ce crede ca si bucurestenii au uitat;
  • Crede ca „entuziasmul” negativ al tribunelor la evenimentul „Halep – Roland Garros” a fost orchestrat de Liviu Dragnea si, daca stia acest lucru, de ce l-a demis pe seful politiei locale;
  • Intentionand organizarea unui targ si a unui eveniment artistic in Piata Victoriei nu se gandea ca intentia de a impiedica organizarea unor mitinguri era prea transparenta si cusuta cu ata alba;
  • Isi sustine neimplicarea/nevinovatia in cazul evenimentelor din 10 august formuland acuzatii irelevante cu acestea, in masura in care nu sunt menite doar a distrage atentia;
  • Se solidarizeaza cu Prefectul Capitalei (oare sa fi influentat numirea sa?!) adoptand atitudinea impresionant dezinteresata a celor care se dedica salvarii ursilor Panda sau puilor orfani de rinocer…

Pana la proba contrarie, putem avansa cu riscuri minime ipoteza ca acel „ţinevas – nu spui ţine… persoană însemnată… da’ becher” amintit anterior a citit romanul „Coloana a V-a” al lui Ernst Hemingway, inspirat de o coloana de rebeli pretinzand a fi alaturi de cele patru coloane de luptatori republicani care intentionau sa cucereasca Madridul. Uneori, “coloana”  poate fi un singur om!  Pe termen scurt strategia „celei de a V-a coloane” a dat rezultate, exemple fiind Cehoslovacia, Austria sau chiar Romania deceniului patru al secolului trecut . Doar pe termen scurt…

 

Madame Chantecler

Exceptand sprijinul declarat public al PSD, nimic nu o recomanda pe Gabriela Firea pentru ocuparea postului de Primar General al Bucurestilor. Culisele si motivele nominalizarii raman misterioase, singura certitudine fiind aceea ca doamna Firea nu era pregatita pentru ocuparea importantei trepte premergatoare candidaturii la functia de Presedinte al Romaniei. Altfel ar fi greu de explicat betia de cuvinte si infatuarea ce au constituit baza promisiunilor facute bucurestenilor:

“Incepand cu primavara lui 2017, va incepe constructia de parcari, astfel incat in vara lui 2017 vom avea deja primele parcari finalizate, se va introduce sitemul de taxare automata a parcarii cu plata on line si prin sms, vor disparea parcagii ilegali, vor fi cinstruite parcari de resedinta astfel incat vor fi decongestionate arterele de circulatie, agentii incasatori vor fi transferati la politia locala avand responsabilitatea controlului parcarilor, vor fi construite parcari de tipul Park & Ride amplasate la toate portile de intrare in oras, se vor amenaja piste speciale pentru biciclete (altele decat cele de pe aleile marilor parcuri – n.n.), vor fi cumparate 200 de autobuze la mana a doua pana in toamna anului 2016 si 300 de autobuze noi pana in 2017 (ulterior, promisiunea a fost rectificate specificand 500 de vehicule pentru RATB, dintre care 30% electrice, numar majorat la 600!), benzi unice de pentru RATB (infiintate si desfiintate rapid datorita haosului produs in nordul Capitalei!), transportul public gratuit, (promisiune revizuita ca avand aplicabilitate doar inainte si dupa varfurile orare de trafic!), un nou studiu de fezabilitate pentru Prelungirea Ghencea, Spital Metropolitan, 12 000 de unitati locative, penetratia Prelungirea Ghencea – Domnesti, transparenta 100%, atat in ceea ce priveste activitatea directiilor de specialitate cat si a Consiliului General ( “Conducatorii din aparatul de specialitate al Primarului General precum si cei ai institutiilor publice de interes local ale Municipiului Bucuresti, se pot prezenta la convocarile Consiliului General al Municipiului Bucuresti si pot transmite date, informatii si documente solicitate de catre acesta numai dupa informarea prealabila a PRIMARULUI GENERAL si cu acordul acestuia“. – Nota de serviciu nr. 7102/10.11.2016, semnata de Primar General Gabriela Firea!)…

   „ Când voi fi primar general al capitalei, peste foarte puțin timp, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu ajutorul bucureștenilor pe care sper să-i conving în această campanie electorală, capitala noastră va arăta cu totul diferit. Nu va mai fi atât de aglomerată, nu va mai fi atât de plină de mizerie, de poluare, de gropi. Sunt probleme care trenează de ani de zile și care și-ar fi putut găsi rezolvarea dacă în fruntea Primăriei Generale și alături de bucureșteni ar fi fost un primar ambițios, un primar perseverent, un primar deschis dialogului cu toți bucureștenii și cu toate instituțiile, cu ministere, cu sectoare, cu reprezentanții de la Bruxelles pentru atragerea de fonduri europene, pentru că bugetul Primăriei este unul mare, dar insuficient pentru multele probleme pe care le are capitala.

Rezultatele mandatului meu nu vor putea fi măsurate abia peste patru ani de zile, cum am fost cu toții obișnuiți, ci, dacă bucureștenii vor decide și voi fi primarul lor, rezultatele se vor vedea în câteva luni, pentru că unele dintre soluții se pot lua imediat și nu trebuie să așteptăm ani de zile pentru a vedea cum calitatea vieții bucureștenilor se îmbunătățește.”

 

Gabriela Firea, in aprilie 2016, la depunerea candidaturii.
Pentru toate aceste promisiuni, bucurestenii nu doar au votat majoritar in favoarea doamnei Firea (posibil surprinsa de a fi fost crezuta cu atat naivitate!) dar au pus la dispozitia Primariei Generale a Capitalei, volens-nolens, circa 2 300 de milioane de euro in 2017 si 2018. Evident, degeaba… Singura realizare mareata prefigurata si posibila cu mult prea generoasa contributie a Primariei, Catedrala Mantuirii Neamului nu va putea rezolva traficul si parcarile bucurestene, nu va inlocui Spitalul Metropolitan, modernizarea Prelungirii Ghencea, aspectul mizer al principalelor artere bucurestene (Magheru, Victoriei si Elisabeta) si al Centrului Vechi…

Promitand, doamna Firea s-a conformat primei conditii pe care, in opinia lui sir Winston Churchill, un politician trebuie sa o indeplineasca: „Abilitatea de a prezice ce urmeaza a se intampla maine, saptamana viitoare, luna viitoare si anul viitor.” Ramanea de indeplinit cea de a doua conditie, respectiv „Abilitatea de a explica de ce nu s-a intamplat.”

Dificultatea indeplinirii celei de a doua conditii fiind mai mult decat imposibila, Primarul general a recurs la o varianta mult mai la indemana, mecanismul subconstient al evitarii reponsabilitatii: blamarea si auto-victimizarea. Aceasta strategie are insa un dezavantaj capital, fiind o recunoastere a transferului propriei puteri celui blamat!

Esenta problemei este aceea ca noi, bucurestenii, avem nevoie de un Primar General, nu avem nevoie de vicepresedintele unui partid, nu avem nevoie de un candidat la Presedintie, nu avem nevoie de un reformator al propriului partid, de un luptator pentru impunerea propriei conceptii, corecta sau nu, in cadrul organizatiei politice careia ii apartine: noi avem nevoie de un Primar asa cum a fost Pache Protopopescu, baronul Haussmann fiind un model incompatibil cu Micul Paris!

Deziluzia bucurestenilor nu este foarte mare, experientele Halaicu, Lis, Ciorbea, Basescu, Videanu, Oprescu batatorind calea primarilor neavand nimic in comun cu arta administrarii unei mari aglomerari urbane. Socant este faptul ca in timp ce predecesorii au parasit Primaria avand ca singur obiectiv acela de a fi dati uitarii, recunoscandu-si indirect incompetenta si ineficienta, actualul Primar General afiseaza convingerea de a nu fi realizat promisiunile electorale deoarece a fost impiedicata de Guvern, respectiv de chiar partidul caruia ii datoreaza scaunul, care i-au refuzat acordarea Soselei de Centura si a Metroului. Cu alte cuvinte, nu mai era nimic de facut in Bucuresti pentru bucuresteni… Cum ar putea rezolva cele patru benzi de circulatie nerealizate ale Centurii problema parcarilor sau a circulatiei in Piata Victoriei ramane unul dintre marile mistere contemporane.

Strategia dizidentei – a nu se confunda cu opozitia – nu este nici noua si nici admirabila. Au practicat-o personaje de trista amintire, cu nimic mai demne decat cei de care s-au dezis: Trotki fata de Stalin, Che Guevara fata de Fidel Castro sau Pacepa fata de Ceausescu. Un divort, oricat de tardiv si indiferent de motive, presupune o perioada de colaborare armonioasa care arunca o umbra de indoiala asupra sinceritatii demersului… Exista insa momente in care inevitabile si nedorite scadente nu pot fi amanate altfel decat abatand deliberat si cu sprijin interesat atentia publicului votant.

„Scadenta” in cazul Primariei Capitalei inseamna justificarea cheltuirii a peste doua miliarde de euro fara a schimba catusi de putin fata orasului, atat de idilic proiectata in campania de alegeri. Nu este exclus ca anumite institutii sa se intrebe de ce a trebuit achizitionat Cinematograful „LUMINA”, ce planuri exista pentru Cladirea „CICLOP” din bulevardul Magheru sau de ce trebuie sa platim cincizeci de milioane de euro pentru un parc retrocedat unor proprietari care nu aveau voie sa-i schimbe destinatia, pe care nu i-a intrebat nimeni de ce l-au lasat in paragina (fiind totusi evident ca datorita imposibilitatii de a construi imobile!) si de ce este evaluat la valoarea unui teren construibil si nu la cea a valorii sale de intrebuintare, respectiv de parc! Mai pot fi in vizor Mercedes-urile otomane sau recenta achizitie de fluiere…

In lipsa jurnalismului adevarat, bucuresteanul este condamnat sa asculte comentarii ale efectului, evitandu-se interesat sau doar din insuficient profesionalism, cauzele conflictului.

Acestea din urma nu pot fi necunoscute, iar faptul ca aceia care le cunosc pastreaza tacerea ar trebui sa o ingrijoreze doamna Firea, care la randul sau nu este mai putin cunoscatoare!

P.S. „Chantecler” este titlul unei piese de teatru scrisa de Edmond Rostand in care unul dintre personaje, cocosul cu acelasi nume, este convins ca soarele rasare dimineata doar pentru ca el canta si, ca daca nu va mai canta, soarele nu va mai rasari…

 

 

Bucuresteni, cititi si dati mai departe! BALADA PENTRU APA NOVA

Un metru cub de apa livrat bucuresteanului „la robinet” de APA NOVA Bucuresti costa 3,9349 lei. Acelasi metru cub este „colectat” si „transportat” prin reteaua de canalizare de catre aceeasi APA NOVA, cu o incredibila eficienta („pierderi zero”!), la pretul de 2,261 lei, rezultand un cost total de 6,1959 lei pentru un metru cub de apa.

Suplimentar, APA NOVA dovedeste o inventivitate pentru care si cei mai hrapareti domnitori fanarioti s-ar rasuci in mormant de invidie, acelasi bucurestean fiind taxat si pentru „apa de ploaie” cu inca 2,261 lei metrul cub, taxa ce s-ar cuveni eventual Patriarhiei Romane, avand in vedere calitatea sa de reprezentant pe pamantul patriei al unicului si cerescului furnizor de apa meteorica! De fapt, bucuresteanul nu plateste „apa de ploaie”, juristi grijulii pretextand ca taxa reprezinta „Servicii colectare si transport apa meteorica”. Cum o colecteaza efectiv si, mai ales, cat colecteaza efectiv sunt aspecte ce par a constitui informatii de natura celor „clasificate a caror dezvaluire poate prejudicia securitatea nationala, apararea tarii, ordinea publica ori interesele persoanelor de drept public sau privat detinatoare”!

Aceste informatii exista dupa cum exista si detinatorul lor: APA NOVA S.A., detinuta initial in proportie de 73.69% de societatea franceza VEOLIA EAU – COMPAGNIE GENERALE DES EAUX, 16.31% de catre Primaria Municipiului Bucuresti si 10% de catre salariati constituiti in „Asociatia ESOP”. Intre timp, VEOLIA EAU – COMPAGNIE GENERALE DES EAUX si-a marit participarea la 83.69% numarul salariatilor actionari (?!) reducandu-se la 50 si participarea lor la 0,0009%! Evident, Primaria nu a fost interesata in preluarea actiunilor salariatilor. Sau a fost…

Alimentarea cu apa si canalizarea Bucurestilor au caracterul legal (Legea serviciului de alimentare cu apa si de canalizare nr. 241/2006, republicata 2013) de serviciu public (art.1.1), facand parte din sfera serviciilor comunitare de utilitati publice (art.1.3), asigurand satisfacerea nevoilor de utilitate si interes public general ale colectivitatilor locale (art.1.3).

Serviciul public de alimentare cu apa si de canalizare (…) se infiinteaza, se organizeaza si se gestioneaza sub conducerea, coordonarea, controlul si responsabilitatea autoritatilor administratiei publice locale si are drept scop alimentarea cu apa, canalizarea si epurarea apelor uzate pentru toti utilizatorii de pe teritoriul localitatilor (art.2.1).

In cazul Bucurestilor, aplicarea prevederilor legale revine Consiliului General al Municipiului Bucuresti, autoritatea reprezentativa a colectivitatii bucurestenilor, expresie a puterii locale pe care o exercita in numele si in interesul societatii de pe teritoriul Bucurestilor avand (Legea administrației publice locale nr. 215/2001)inițiativă și hotărand, în condițiile legii, în toate problemele de interes local(…)” (art.36.1) avand printre alte atributii si pe cea a „gestionarii serviciilor furnizate catre cetateni” (art.36.d)

Aceeasi calitate de reprezentant ale intereselor comunitatii le au si primarii, in general, Primarul general al Bucurestilor in special.

Daca faptul ca un serviciu vital pentru bucuresteni a fost incredintat catre o societate privata nu are absolut nimic condamnabil in sine, modul in care autoritatile administratiei locale (Consiliul General al Municipiului Bucuresti si Primarul General al Municipiului Bucuresti) vegheaza asupra respectarii si protejarii intereselor bucurestenilor merita o discutie si chiar mai mult…

Infiintata in 12 octombrie 1999, datele financiare disponibile public doar pentru perioada 2008-2017 indica o crestere a cifrei de afaceri a APEI NOVA de 68% si a profitului de… 213%! Spectaculoasa crestere a cifrei de afaceri nu poate fi explicata prin alinierea in masa a cetatenilor la baremul minim recomandat de „doi litri de lichide pe zi”, la preceptele unei igiene exemplare sau prin cereasca generozitate privind alocarea apei meteorice asupra teritoriului Capitalei! In secundar, ar putea fi avuta in vedere posibila inregistrare exagerat de subiectiva a consumului de apa de catre contoarele furnizate si instalate de chiar… APA NOVA!

Totusi, varianta cu o probabilitate frizand certitudinea este cresterea tarifului: comparativ cu dinamica inflatiei in perioada 1989 – 2011, de 375.3%, cresterea tarifelor practicate de APA NOVA a fost de 37000 (treizecisisaptemii) de ori, (analiza MEDIAFAX) iar intre 2008 si 2015 tariful a crescut cu 125% (DNA!).

Preocupat de lupta principial abstracta impotriva coruptiei, bucuresteanul ignora concretizarea abila si perversa a acesteia sub umila infatisare a facturii lunare emisa de APA NOVA. Aceeasi lipsa a atentiei a caracterizat administratia locala sau alte institutii ale statului, din motive pe care fie nu le solicita nimeni, fie le-a solicitat formal si doar datorita unei alarme venita nu de aiurea ci din Franta.

In 2011, ONG-ul american Food & Water publica un raport denuntand practicile abuzive de facturare ale APA NOVA si rolul sau in majorarea costului apei.

„Strategia” VEOLIA in Romania este departe de a constitui o premiera. Dimpotriva, constituie o reteta aplicata anterior cu succes in Franta sau alte tari onorate cu prezenta sa. Un sindicalist francez a devenit inca din 1990 unul dintre principalii opozanti ai administrarii private a serviciilor de apa. Responsabil cu emiterea facturilor pentru servicii de apa si canal intr-o zona a regiunii Ile-de-France, a constatat perceperea de sume pentru servicii ce nu se regaseau pe teren! Pornind de la aceasta experienta proprie, Jean-Luc Touly, angajat al actionarului VEOLIA si presedinte al Frontului republican de interventie impotriva coruptiei (Franta), a formulat in 2015 o plangere reclamand fapte de „trafic de influenta” si „coruptie activa si pasiva”, APA NOVA, filiala din Romania a grupului VEOLIA fiind banuita de a fi platit mita de peste 12 milioane de euro intre 2008 si 2015 pentru a determina decizii favorabile ale autoritatilor administratiei locale bucurestene privind majorarea tarifului (+125%!) si a determina printr-un intermediar pe primarul Sectorului 1(Andrei Chiliman) sa renunte la solicitarea (corecta!) de denuntare a Contractului de Concesiune din anul 2000! „Este greu de crezut ca APA NOVA Bucuresti ar fi actionat singura in aceasta schema de coruptie: Grupul VEOLIA pare a fi principalul beneficiar al cresterilor tarifului fraudulos obtinute”, preciza Jean-Luc Touly in plangerea sa.

 

Fara a ne intreba cum mita de 12 milioane si cresterea uluitoare a tarifului au scapat atentiei institutiilor indrituite din Romania, ele fiind vizibile chiar de la inaltimea Turnului Eiffel, remarcam interventia DNA care sub presiunea scandalului extern deschide la randul sau o investigatie penala, in septembrie 2015.

 

Au fost pusi sub urmarire Vlad Moisescu, trezorierul Partidului National Liberal, Costin Berevoianu, consilier al primarului Sorin Oprescu si fost director al Regiei de Apa si Canal Bucuresti, Ovidiu Semenescu, om de afaceri si reprezentant informal al APA NOVA (ar fi intermediat plati ale APA NOVA catre Realitatea Media, Antena 3, B1TV, si RTV!), Teodor Sterian, om de afaceri si finul lui Semenescu, Lavinia Saniuta, director APA NOVA Bucuresti, Giovana Soare, director adjunct APA NOVA Bucuresti, Bruno Roche, fost director general al APA NOVA (in prezent country manager al Veolia Bulgaria!) si succesorul sau Laurent Lalague.

Mai mult, DNA sustine ca APA NOVA si-ar fi constituit un serviciu propriu de informatii, angajand fosti (!) agenti ai serviciilor secrete romanesti pentru spionarea propriilor salariati si „impiedicarea divulgarii informatiilor care ar fi putut divulga activitatile ilegale ale societatii!”

 

In prezent, nu se stie public nimic despre situatia si perspectivele dosarului, altceva decat faptul ca… nu a ajuns in instanta, fiind posibil clasat in „fichet-ul” cu Micrososft, EADS, Gheorghe Stelian sau Remus Truica in asteptarea… prescriptiei!

 

Nici francezii, larandul lor, nu par a fi doritori de a solutiona cazul, amintindu-si cu intermitente de dosar: pe 9 ianuarie 2018 a avut loc o perchizitie la sediul din Aubervilliers (Seine-Saint-Denis) al VEOLIA (Franta) efectuata de o echipa de anchetatori franco-romana, in cadrul anchetei autoritatilor franceze (Parchetul National Francez, Biroul Anticoruptie al Politiei Judiciare – OCLCIFF) si romane (DNA), purtatorul de cuvant al VEOLIA confirmand aceasta informatie publicata de cotidianul LE PARISIEN.

 

Departamentul American de Justitie impreuna cu Securities Exchange Commission (SEC) ancheteaza la randul lor din 2017 VEOLIA (cotata la Bursa din New-York intre 2012-2014), banuita fiind de a fi incalcat legile federale americane in Romania.

 

Reactia extrem de intarziata si ezitanta a celor care reprezinta interesele societatii nu face decat sa contribuie la transformarea in convingere cetateneasca a suspiciunii procedurale si principiale juridic. Chiar sa nu fi realizat grupurile cu putere decizionala in cadrul Consiliului General al Municipiului Bucuresti si, respectiv, succesivii primari (valsand ritmic intre putere si opozitie) aspectele evidentiind realitatea abuzului comis prin procedura facturarii de APA NOVA Bucuresti asupra bucurestenilor:

 

  • Imposibilitatea ca apa potabila livrata sa fie deversata in reteaua de canalizare in procent de 100%;
  • Realitatea utilizarii de catre locuitorii „la curte” a unei importante cantitati de apa pentru udarea gradinilor/curtilor, apa ce este absorbita sau retinuta de teren;
  • Realitatea ca apa meteorica este majoritar absorbita sau retinuta/evaporata de teren neexistand nicio conexiune la reteaua de canalizare;
  • Nu exista nicio contorizare a apei deversate in reteaua de canalizare, astfel incat cetateanul nu are niciun control asupra cifrelor pretinse de APA NOVA ca reprezentand cantitati deversate in reteaua de canalizare;
  • Costul apei preluate in reteaua de canalizare reprezinta circa 45% din totalul facturii;
  • Este invocat un serviciul de „colectare” a apei meteorice, in conditiile in care nu este precizat in ce constau si care sunt activitatile in acest sens depuse de APA NOVA;

 

    1. Dinamica cifrei de afaceri si mai ales a profitabilitatii societatii APA NOVA erau suficiente pentru ca membrii responsabili ai Consiliului General al Bucurestilor sau Primarii Generali sa contrazica realitatea solicitarilor succesive de majorare a tarifului de catre APA NOVA.
  • Amploarea publica a scandalului legat de practica VEOLIA / APA NOVA privind manipularea, cu complicitatea institutiilor municipale – in Romania si Franta – tarifului in defavoarea cetatenilor si inceperea urmaririi penale in Romania (DNA), Franta si Statele Unite!

 

Punctul de plecare al celor de mai sus se situeaza in anul 2000, atunci cand nu este exclus ca o moderna „antanta” franco-romana sa fi sugerat unor functionari ai Bancii Mondiale si IFC recomandarea de privatizare a serviciilor municipale de apa si canal (in contextul in care tendinta internationala era de readucere in directa responsabilitate a municipalitatilor a acestor servicii!). Materializarea recomandarii s-a concretizat in   CONTRACTUL DE CONCESIUNE       INTRE MUNICIPIUL BUCURESTI SI APA NOVA BUCURESTI S.A. cu privire la furnizare de servicii de alimentare cu apa si canalizare pentru MunicipiulBucuresti, Romania, incheiat la 20 martie 2000.

 

Cele peste o suta de pagini ale contractului si formularile savant juridice si tehnice constituie o scuza reala pentru superficialitatea de care a data dovada Primarul General al Capitalei, „simpaticul” domn Viorel Lis, trista si penibila vedeta de prima pagina a tabloidelor, atunci cand a semnat contractul, in prealabil aprobat cu aceeasi condamnabila usurinta de consilierii generali. Despre alti semnatari, domnul Costin Berevoianu si doamna Giovana Soare ne amintim pentru ca au fost ulterior readusi in atentia publicului de catre DNA!

Trecand peste aceasta, ca si cum contractul nu ar fi fost vizibil extrem de favorabil concesionarului VEOLIA / APA NOVA si, mai putin vizibil, atunci, in favoarea unor persoane nominalizate ulterior de DNA, totul in detrimentul bucurestenilor, decizii ulterioare ale Consiliului General al Capitalei au ignorat chiar prevederi ale CONTRACTULUI DE CONCESIUNE (este publicat pe net, pentru curiosi), atunci cand nu erau chiar atat de favorabile concesionarului pe cat ar fi dorit acesta. Redam, ca exemplu, modul in care este definita “Apa pluviala”: apa provenita din precipitatii, care nu s-a infiltrat in pamant si care este deversata in sistemul de canalizare sau conducta colectoare ce recunoaste, rosu pe alb, ca apa pluviala are prostul obicei de a se infiltra in pamant, doar partial deversandu-se in reteaua de canalizare…  Trebuie insa precizat faptul ca limbajul diplomatic apanaj al francezilor isi dovedeste o data in plus eficienta schimbând apa de ploaie in apa meteorica!

Desi VEOLIA si APA NOVA nu fusesera inventate in vremea lui Lao Tzu, acesta a prevazut aparitia lor, formuland principiul ce avea sa stea la baza strategiei grupului francez: „Nimic nu este mai moale sau mai flexibil decat apa si totusi nimic nu-i poate rezista!”

Cum puteau sa-i reziste tocmai bucurestenii?!!

Teoretic, puteau! Contractul stipuleaza ca „Apa Nova îşi dezvoltă activitatea în conformitate cu Contractul de Concesiune semnat pe data de 20 martie 2000, cu Municipiul Bucureşti şi cu respectarea legislaţiei române în vigoare.

Evoluţia tarifelor este supusă unor mecanisme contractuale precise, sub controlul ANRSC (Autoritatea Naţională de Reglementare a Serviciilor Comunale) şi al unei Comisii de Experţi Internaţionali.”

Teoretic, consumatorul bucurestean al apei, beneficiaza de aliati puternici in relatia cu implantarea din Capitala a grupului francez VEOLIA: Consiliul General al Municipiului Bucuresti, Primarul General al Municipiului Bucuresti, Avocatul Poporului, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor al Municipiului Bucureşti, Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, Departamentul National Anticoruptie, deputati si senatori…

Aproape iti vine sa plangi de mila VEOLIA – APA NOVA nevoita a „lupta” contra celor de mai sus daca, asemeni „copilului cu doua moase care ramane cu buricul netaiat” bucuresteanul, in ciuda pleiadei sale de aliati nu ar fi un cobai menit a demonstra ca pretul apei nu este niciodata atat de mare incat sa nu fie platit cu docilitate… Faptul ca „mamaliga nu explodeaza” este o realitate incurajanta si cunoscuta nu doar de catre francezii de la VEOLIA – APA NOVA!

Solicitarea de clarificari si de reasezare a criteriilor de facturare a apei deversate (nicidecum „colectate” si cu atat mai putin „transportate”, ea curgand datorita gravitatiei, gravitatie nepurtatoare inca de taxe!) la reteaua de canalizare pe criterii cinstite adresata Domnului Jorj Madalin MIHAILOVICI, CEO al VEOLIA Romania era absolut normal sa ramana fara raspuns datorita anonimitatii conferita petentului de calitatea de simplu cetatean al Bucurestilor. Asa a si ramas scrisoarea din data 07 mai 2018…

A raspuns insa APA NOVA Bucuresti, prin „imputernicit” Alexandru Mihai ENEA, director Directia Clienti, precizand ca „factura a s-a emis corect si nu necesita recalculare”, deoarece s-a efectuat conform Hotararii Consiliului General al Municipiului Bucuresti (unul dintre aliatii bucuresteanului!) nr.157/2005 si 23/1993.

Urmatorul aliat al bucuresteanului, Primaria Generala a Municipiului Bucuresti, a ignorat total solicitarea de sprijin din data de 15.06.2018, considerand – probabil – in mod eronat ca aspectul nu trebuie disjuns de ancheta penala DNA si avantajata de faptul ca nerespectarea obligatiei de a raspunde sesizarilor cetatenilor nu are niciun fel de consecinta materiala sau financiara…

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, prin chiar Directorul General Paul Silviu ANGHEL, se eschiveaza cu abilitate ( „aspectele reclamate excedeaza sfera de competenta ANPC”) transmitand sesizarea catre Autoritatea Nationala de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitati Publice!

Autoritatea Nationala de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitati Publice nu se lasa mai prejos si remite sesizarea Autoritatii Municipale de Reglementare a Serviciilor Publice (AMRSP fosta ARBAC!), infiintata prin Hotararea Consiliului General al Municipiului Bucuresti nr. 271/1999.

Subiectul este evident „fierbinte”, in conditiile in care scandalul tarifului este pe agenda axei Bucuresti – Paris – Washington (DNA – OCLCIFF – Department of Justice/SEC) iar structurile aliantei VEOLIA/APA NOVA – institutii municipale sunt suficient de complexe daca luam in calcul doar valoarea de 12 milioane de euro a bugetului alocat consolidarii sale!

Daca, in final nefericita regina a Frantei, Marie-Antoinette ar fi contemporana cu noi, in mod sigur ar fi avut actiuni la „VEOLIA” si ,la fel de sigur, ar fi sugerat bucurestenilor clienti ai filialei sale din Romania solutia evitarii pretului ridicat al apei: ”Beti vin sau bere!

‎Pentru ca suntem bautori de apa declarati oficial ca “francofoni” recunoastem influenta pe care o exercita asupra noastra celebrul “J’ACCUSE” al lui Emile ZOLA si afirmatia sa la fel de celebra “La verite est en marche!” ca un indemn a continua pana cand eroul “in oglinda” al prezent intitulatei balade (“in oglinda” pentru ca Toma Alimos, Tunsu’ sau Pintea luau de la bogati si dadeau la saraci, in timp ce APA NOVA procedeaza invers) va trebui sa recunoasca faptul ca o picatura de apa cazuta pe pamant este inghitita de acesta si nu are nicio sansa sa parcurga zece, douazeci sau mai multi metri pentru a se strecura nediminuata prin gratarul gurii de canal stradale!

P.S. Cea mai recenta actualizare a tarifului la apa potabila la 3,61 lei + TVA si la apa uzata la 1.9 lei + TVA a intrat in vigoare la 01 iulie 2018! Geaba DNA, geaba Department of Justice, SEC sau Biroul Anticoruptie al Politiei Judiciare: les géants de l’eau font toujours leurs petites affaires avec les élus… sur le dos des usagers !

 

 

OPERA DE TREI PARALE IN PIATA VICTORIEI: ARIA IPOCRIZIEI

Bertolt Brecht avea convingerea – geniile nefiind ocolite de naivitate – ca neintelegerile sociale pot fi aplanate prin intermediul teatrului, conferind exprimarii manifeste si critice a spectatorului la adresa modelului social pus in opera pe scena calitatea de conditie necesara si suficienta pentru schimbare. Cu exact nouazeci de ani in urma aceasta convingere s-a materializat sub forma libretului „Operei de trei parale”, al carei sinopsis pare a fi, intamplator sau in cunostinta de cauza, reluat periodic de realitate.

Scena politica, inspiratie dar si mimetism al celei teatrale, prezinta o serie de trasaturi care ii subliniaza filiatia dramatica. Succesiv, capul de afis este detinut de programul politic care a intrunit majoritatea voturilor spectatorilor. Fiindca majoritatea este intotdeauna mai mica decat totalitatea, aplauzele sunt bruiate intermitent de grupuri de spectatori nemultumiti, de multe ori justificat, de prestatia actoriceasca, de regizor, de subiect, etc., vizand si reusind sau nu determinarea scoaterii de pe afis. Eliminarea din repertoriu nu reprezinta insa decat primul pas catre succes, deoarece nemultumitii vor trebui sa includa o noua piesa, posibil mai buna sau mai rea, dar in orice caz diferita.

Privit la rece si ( criticabil!) din fotoliu, avand in vedere paralelismul sugerat de Bertolt Brecht cu scena teatrala, evenimentul din 10 august are o singura certitudine: nu a fost spontan! Inexistenta spontaneitatii presupune in mod obligatoriu existenta unui scenariu, mai mult sau mai putin formalizat: organizarea unei manifestatii care sa conduca la caderea guvernului si la alegeri anticipate, fara alegeri anticipate rezultatul maxim posibil fiind o „meme Jeannette autrement coiffee!”.

Autorul scenariului, dovedeste o modestie exagerata si nejustificata, logo-ul „un milion de reprezentanti ai diasporei in Piata Victoriei” a constituit un excelent instrument promotional, reusind sa capteze atentia intregii societati, generand dupa caz entuziasm, sperante, neincredere sau teama…

Aceeasi modestie o dovedesc si cei care au comandat scenariul, prim-planul evenimentului din Piata Victoriei fiind practic lipsit de lideri a caror persistenta in umbra a contribuit la esecul initiativei. Sa ne gandim doar ce ar fi insemnat miscarea pandurilor fara Tudor Vladimirescu, a motilor fara Avram Iancu sau a iobagilor transilvaneni fara Horea, Closca sau Crisan… O ipoteza cu privire la identitatea lor poate fi facuta pornind de la intrebarea cheie pe care si-ar fi pus-o stramosii nostri latini: „Cui prodest?

Raspunsul la indemana este „opozitia”, a carei diversitate si lipsa de unitate mentine un grad ridicat de confuzie. Ar putea fi avuta in vedere „societatea civila” doar teoretic, pentru ca un membru marcant al sau s-a delimitat public de milionul de consumatori de „zacusca”. Afectate negativ de rectificarea bugetara, „serviciile” ar putea fi nu „sponsorul” ci autorul scenariului, asumandu-si poate si regia, avand in vedere experienta si specializarea… Presedintia pare a avea, teoretic cel putin, interese rezonand fiecaruia dintre cei enumerati mai sus.

O ipoteza putin credibila, dar nu imposibila, ar fi ca regizorul ar fi fost chiar „Puterea”. Daca, asemenea Reichstagului in 1933, manifestantilor li s-ar fi permis accesul in cladirea guvernului, care ar fi putut fi astfel incendiata fie de manifestanti, fie de cei vizati de proteste, lucrurile ar fi fost clare… Dar nu a fost, accesul protestatarilor in cladirea Guvernului fiind impiedicat de jandarmi, fapt ce infirma o astfel de ipoteza.

Incertitudinile de mai sus sunt contrabalansate de o certitudine greu de contestat: protestul a esuat!

Spectacolul continua prin interventii in mass media care ignora cauzele, responsabilii pentru si realitatea esecului, deturneaza atentia publica in directia modului in care trupele de jandarmi au intervenit, exploatand emotional sensibilitatea justificata a publicului in cazul violentei exercitate de fortele represive ale statului impotriva cetatenilor. In felul acesta, o problema secundara este adusa in prim planul atentiei publice, chestiunile esentiale fiind trecute sub tacere.

Aceasta influentare – intr-un sens sau altul – a opiniei publice poate fi explicata prin existenta catorva categorii „profesionale” care confirma, prin remarcabila exceptie, criza specialistilor din societatea romaneasca: politologii, sociologii, analistii din mass-media si, „ultimii pe lista”… politicienii! O evaluare critica nu poate totusi ignora calitatea comuna si definitorie de a carei lipsa cu greu ar putea fi banuiti: inteligenta. Regretabil si prin contrast, aceasta calitate reliefeaza si defectul care, similar, poate fi considerat comun si definitoriu: ipocrizia.

Cetateanul spectator, prezent sau nu, fizic si/sau emotional, in Piata Victoriei, in dubla sa calitatea de votant si unitate de masura a audientei, a asistat la zeci de interventii televizate, live sau ulterior, pe principalele canale de stiri (intr-o ordine aleatoare TVR, Antena 3, B1, Realitatea, Romania TV) menite a-i dezvalui (lui, cetateanului mediu si presupus incapabil sa realizeze esenta evenimentului) semnificatia, strategia si mecanismul punerii in aplicare a evenimentului din seara zilei de 10 august din Piata Victoriei.

Ca intr-un roman al Agathei Christie in care simpaticul domn Hercule Poirot elaboreaza o serie de scenarii menite sa bulverseze audienta aducand-o in situatia de a accepta cele mai fanteziste variante menite a da satisfactie, rand pe rand, tuturor partilor implicate si, in subsidiar, sa-i asigure o audienta cat mai larga printre cititorii cumparatori ai romanelor, analistii mai sus-mentionati si-au prezentat versiunile cu o siguranta care l-ar fi pus pe ganduri pe Descartes si cu o unidimensional orientata – dupa caz – transparenta partinica.

Sutele de ore de comentarii au fost insuficiente pentru a clarifica nedumeririle cetateanului de rand: cati manifestanti au fost, care a fost numarul celor din „diaspora”, cine a organizat manifestatia, a fost sau nu autorizata legal, cine au fost liderii…

„Coloana vertebrala” si majoritara numeric a fost indicata fara nicio sovaire ca fiind „diaspora”. Identificata pe buna dreptate, de analistii intregului spectru politic ca un „segment” (din punct de vedere marketing) ce nu poate fi ignorat din impactul asupra procesului votarii, multimea impresionanta (3.5-4.0 milioane) de romani care au parasit Romania a fost ridicata de la aspectul pur cantitativ (indivizi urmarind integrarea in sistemul social al unor state straine) la acela calitativ de „diaspora”, sugerandu-se o organizare institutionala de tip pseudo-statal in baza careia sa poata fi invocata „vointa diasporei”.

In mod straniu, reprezentarea unei multimi egaland populatia Sloveniei si chiar depasind-o datorita membrilor de familie traind in Romania nu a fost asumata de nimeni. Faptul ca liderii disaporei romanesti, daca exista, sunt „admirabili, sublimi, putem zice, dar lipsesc cu desavarsire!” nu constituie un impediment pentru analisti in a invoca forta organizatiei, facand probabil o paralela cu bancurile de heringi, ale caror lideri, daca exista, sunt tot atat de bine disimulati. Neidentificarea publica a liderilor diasporei este primul aspect care subrezeste credibilitatea interventiilor.

„Legenda” celor un milion de romani din diaspora care vor fi venit in Bucuresti a fost probabil confectionata de istorici cunoscatori ai unor evenimente din trecut: trecerea Rubiconului de catre Iulius Caesar in fruntea trupelor (diasporei?) din Galia sau marsul celor o mie de Camasi Rosii ale lui Giuseppe Garibaldi care, plecat din Sicilia a determinat unificarea Italiei sau marsul asupra Romei din 1922 … Diferenta a fost ca in acele situatii, „diaspora” avea lideri!

„Programul” invaziei diasporei publicat de un binecunoscut jurnalist a fost de natura a da fiori de placere parcagiilor si hotelierilor bucuresteni, Primarului General care isi freca mainile cu satisfactie gandindu-se la sumele uriase rezultate din multiplicarea miilor de autovehicule in drum spre Bucuresti cu taxa de 10 lei pentru nu mai putin de 24 de ore sau chiar 72 daca Guvernul rezista, OMV – Petrom, Lukoil sau MOL gandindu-se la multiplicarea vanzarii de combustibil, covrigarilor, berarilor, saormarilor, etc. Compoarativ, beneficiile organizarii recentului Campionat Mondial de Fotbal ar fi fost derizorii!

Din pacate, indemnul primordial „Torna, torna, fratre” a carei simpla exclamare a condus la dezastrul unei puternice armate a Bizantului a avut un impact similar asupra diasporei, milionul de protestatari pierzandu-si rapid cele mai multe zerouri, pana la… cat ?! O informare, oricat de aproximativa, a romanilor expatriati veniti special pentru eveniment in ceea ce priveste numarul si provenienta geografica a fost evitata cu grija, la fel ca intrebarile pe aceasta tema cu care, logic, ar fi trebuit sa inceapa fiecare dezbatere. Concluzia: diaspora, asa cum a fost prezentata si invocata, nu exista!

Violenta interventiei trupelor de jandarmi a fost tema predilecta a intervenientilor, buni cunoscatori ai regulamentelor de ordine interioara si a legislatiei referitoare al arma jandarmeriei! Conform lor, jandarmii trebuiau sa ii izoleze pe cei violenti, sa-i extraga din multime, etc., protejand integritatea protestatarilor de buna credinta. „Lacrimi si sange in Piata Victoriei” titra alarmant o televiziune insolventa. Ca in orice conflict, au existat abuzuri care vor fi sau nu clarificate, chiar si opozitia neputand ignora faptul ca intr-o zi se vor afla inevitabil in situatia puterii de azi si vor fi nevoiti sa apeleze la aceiasi jandarmi, care… Nu stim cum ar fi fost interventia lor in situatia in care Jandarmeria ar fi beneficiat, asemeni DNA, de consilieri americani specializati in represiunea manifestatiilor antiguvernamentale. Sau francezi, sau spanioli, sau…

Nimeni nu a intrebat de ce si cum s-au delimitat cei 100 000 de protestatari de buna credinta de „ultrasi”, de ce nu i-au predat chiar ei fortelor de ordine, in conditiile in care a fost vorba de doar cativa huligani, posibil agitatori?

Violenta era necesara tuturor partilor ca mijlocul cel mai sigur de creare a martirilor in ambele tabere, protestatari si jandarmi, ceea ce s-a si intamplat. Martirii starnesc compasiune, admiratie si revolta, adica meniul necesar obtinerii aderentei maselor.

Democratia reprezentativa, singura posibila in zilele noastre, in Romania si aiurea, are tarele sale aproape imposibil de eliminat. Din acest motiv, o schimbare politica majora nu poate fi facuta decat printr-o oferta alternativa, convingatoare si, daca este posibil, realista. Schimbari sub presiunea strazii, indiferent de gradul de indreptatire, nu pot fi realizate decat de forte din imediata apropiere a Puterii care dorind schimbarea „varfului”, folosesc oportunitatea oferita de presiunea strazii, provocata sau nu. Daca cei din jurul liderului puterii nu doresc schimbarea, pur si simplu nu se poate face. Istoria nu ofera absolut niciun exemplu de schimbare la initiativa maselor fara implicarea unor niveluri superioare ale Puterii.

Exista o singura explicatie pentru care – stiind foarte bine ce si de ce s-a intamplat – politologii, sociologii, analistii , jurnalistii si politicienii se straduiesc a formula scenarii care au la baza exclusiv principiile de manipulare a maselor: ipocrizia!

Poate a fost o simpla intamplare faptul ca „protestul a un milion de romani din diaspora” a fost programat in ziua comemorarii anuale a Sfantului Laurentiu. Sau poate nu… Adresandu-se de pe rugul aprins imparatului Valerian, sfantul a carui incercare de schimbare a societatii esuase, dovedea nu doar un impresionant spirit de jertfa ci si un admirabil, in acele imprejurari tragice, simt al umorului: “… acest jaratec ma racoreste (…)! Acum ca sint ars pe o parte, intoarce-ma pe partea cealalta !”

 

POPORUL LUI DORIAN GREY

Pentru a elimina posibila si foarte probabila confuzie privitor la Dorian Grey, mentionez ca nu este numele unui fotbalist sau al unui star rock, ci de eroul creat de Oscar Wilde pentru a exprima drama propriei ostracizari sociale si iluzia ca mizeria unei vieti ar putea fi mascata prin transferul efectelor sale distructive asupra unui portret pictat, interzis marelui public. Cei care au citit romanul stiu ca pentru o vreme, incredibila strategie a lui Dorian Grey a reusit, el pastrandu-si nealterata frumusetea cu pretul afectarii devastatoare a imaginii sale pictate… Pentru o vreme!
Actiunea romanului careia nimeni nu i-a acordat alt calificativ decat fantastic, derivat al unei imaginatii artistice geniale, este reconstituita astazi in Romania dupa o logica inversa, ca o realitate inspirata de fictiune in care „tabloul” isi pastreaza nealterata frumusetea de expozitie, in timp ce personajul, „cetateanul mediu” cunoscut ca efect al multiplicarii sub numele de „popor” se deterioreaza pe zi ce trece…

Portretul:
„Romania a realizat progrese economice si sociale semnificative in ultimele decenii. Acest progres a contribuit la imbunatatirea calitatii vietii la nivel national”. (The World Bank) „In ultimii 25 de ani milioane de romani au scapat de saracie. Speranta de viata a crescut la nivel national cu mai mult de zece ani, mortalitatea infantila a fost redusa cu doua treimi. Trebuie mentionat ca incepand cu anul 2000, economia Romaniei a crescut cu mai mult de 7 puncte procentuale pe an (din punct de vedere al puterii de cumparare) – o crestere mai rapida decat in orice alt Stat Membru. (…) In anul 2016, Romania se afla intr-o situatie macroeconomica mai buna decat multe alte state membre ale UE, avand in anul 2015 o pondere a datoriei publice in PIB de doar 40%, un deficit al contului curent redus si cea mai mare crestere a PIB-ului estimat comparativ cu celelalte State Membre ale UE. (…) (Johannes Linn, expunere cu prilejul aniversarii a 25 de ani de prezenta a deschiderii Biroului Bancii Mondiale in Romania); economia Romaniei va fi starul Europei in urmatorii doi ani, cu o crestere a PIB-ului de 4.8% in 2016 si de 5.7% in 2017; „Economia Romaniei traverseaza acum o perioada de crestere economica robusta. Pe primul semestru al acestui an am avut o crestere economica de 5.2%, ceea ce face ca Romania sa fie o campioana europeana a cresterii economice!” (Klaus Johannis)

Poporul:
Venitul pe cap de locuitor plaseaza Romania in randul celor mai sarace tari din UE, reprezentand doar 57% din media Uniunii; lipsa banilor a determinat o mare parte a familiilor – 34.1% in 2013 – sa nu poata plati la timp pentru utilitati; doar 57.3% (2013) din totalul familiilor pot face face cheltuielilor cu venitul de care dispun; ponderea tinerilor care parasesc timpuriu scoala a crescut constant de la 17.3% in 2013 la 18.1% in 2014 si 19.1% in 2015; peste 270 000 de tineri intre 20 si 24 de ani nici nu lucreaza nici nu invata; Romania se afla pe primul loc in UE in ceea ce priveste rata saraciei relative, cu un procent de 25.4% (2013); 8.5 milioane de romani sunt expusi riscului de saracie sau excluziune sociala; unul din opt copii din mediul rural merge flamand la culcare; o treime din populatie este afectata de privare materiala severa; peste 3.4 milioane de romani sunt plecati la munca in strainatate ori stabiliti definitiv acolo cu familii (ONU)!
Finalul romanului lui Wilde consemneaza tragica incercare de distrugere a picturii care permisese mascarea unei realitati detestabile, aceasta soldandu-se dezastruos si previzibil cu sfarsitul autorului diabolicei disimulari.
Pe 11 decembrie* (2016, data ultimelor alegeri legislative. Articolul a fost scris in 2016)poporul, este invitat, desi termenul corect ar fi ademenit, cu insistenta sa isi admire si sa consacre ireala reflectare intr-un tablou care ar putea avea drept motto cunoscutul text de final al filmelor afirmand ca „orice asemanare cu realitatea este intamplatoare”! Neindoielnic, invitatia va fi onorata in buna traditie mioritica, iar rezultatul referendumului din 2009 privind reducerea numarului parlamentarilor va fi inca o data invalidat cu naivitate de catre acelasi popor suveran, in timp ce splendoarea „tabloului” va creste invers proportional cu „imaginea” pe care o reflecta intr-o poveste care, spre deosebire de „Portretul lui Dorian Grey” este chiar reala…

*)11 decembrie 2016, data ultimelor alegeri legislative. Articolul a fost scris in 2016, cu speranta sincera ca se va fi referit doar la trecut. Astazi, in 2018, pare mai real decat oricand…

BUCURESTENI, CITITI SI DATI MAI DEPARTE: “APA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE – 3”!

Celor descurajati pornind de la vechiul principiu conform caruia „cainii latra, ursul trece” le atragem respectuos atentia ca „ursul de azi” nu mai reprezinta decat un jalnic epigon al stramosului sau ce prilejuit inteleapta cugetare de mai sus!

Scrisorile prin care solicitam limitarea – daca nu chiar stoparea – dijmuirii sistematice a bucurestenilor de catre APA NOVA cu binecuvantarea Consiliului General al Municipiului Bucuresti si a Primarului sau General au creat oarece disconfort in Palatul Administrativ din Bd. Elisabeta, chiar daca doamna Gabriela Firea – destinatar nominalizat – se eschiveaza nedemn de obligatia dialogului cetatenesc direct (poate in urma nefericitei initiative de exploatare a popularitatii Simonei Halep, pe Arena Nationala).

Prin adresa nr.2171/01.08.2018, Primaria Generala a Capitalei / Directia Generala Servicii Publice / Directia Utilitati Publice / Serviciul Alimentare cu Apa si Canal, semnata de Director Executiv Magdalena IUGA si Sef Serviciu Cristina Daniela POP (oare doamna Firea o fi cunoscand continutul scrisorii pe care era obligata sa o semneze?!) precizeaza ca, urmare adreselor subsemnatului, va fi supus dezbaterii publice „in cel mai scurt timp”proiectul de hotarare vizand aprobarea Regulamentului serviciului de alimentare cu apa si canalizare al Municipiului Bucuresti” In acest proiect s-au introdus „prevederi privind facturarea cantitatii de apa ca procent din apa potabila consumata si la facturarea cantitatii de apa meteorica.

Proiectul este insa, din pacate, un exemplu de perfidie ieftina din partea celor obligati legal si moral sa apere interesele locuitorilor Bucurestilor impotriva abuzurilor unei societati comerciale interesate in maximizarea imorala a profiturilor, profitoare a  pozitiei de monopol,  de furnizor pentru  satisfacerea unei necesitati vitale si de… complicitatea „alesilor” cetatii.

Astfel, se va continua facturarea in procent de 100% a apei potabile consumate ca fiind deversata in reteaua de canalizare „pana la momentul in care se va realiza un studiu de specialitate realizat de un instittut de specialitate privind monitorizarea debitelor de apa uzata deversata care va stabili daca procentul de 100% este corespunzator cantitatii de apa facturata utilizatorilor, daca acesta (n.n. – studiul) va reliefa un procent mai mic.”

Marsavia este atat de evidenta, contra intereselor bucurestenilor si in favoarea (dezinteresata ?!) operatorului francez, incat nu ar mai merita explicata. Faptul ca apa deversata la canal este inferioara procentual cantitatii de apa potabila consumata constituie o axioma. Amintesc faptul ca in contractul de concesiune dintre Primarie si Apanova este trecut procentul de 80%. Daca Apanova este nemultumita, ea este aceea care ar trebui sa faca studii „de specialitate”, din bugetul sau iar pana la finalizarea studiului si acceptarea sa de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti si de Primarul General, devotati in bloc bucurestenilor, Apanova trebuie fortata sa factureze doar 80%!

Trecem peste faptul ca exprimarea „pana la momentul in care” este materializarea perfecta a zicalei latine „ad calendas grecas”, in traducere libera „la Pastele cailor”!

In ceea ce priveste apa meteorica, calculul cantitatii de apa deversata in reteaua de canalizare va fi efectuat pe baza unui „breviar de calcul” dar numai pentru utilizatorii casnici care detin suprafete mai mari de 1000 mp! O noua  dovada a perenitatii  fabulei prin care Grigore Alexandrescu sublinia ca egalitatea nu este si „pentru catei”!

Partea pozitiva a scrisorii rezida in:

  • Recunoasterea cantitatii diminuate de apa potabila consumata deversata in reteaua de canalizare;
  • Recunoasterea faptului ca o buna parte a cantitatii de apa meteorica este retinuta in teren si diminuata prin evaporare, fenomenul valabil pentru suprafete mai mari de 1000 mp fiind identic si in cazul suprafetelor mai mici.

Astfel, asteptand raspunsul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor avem argumente oferite de chiar (indirect) doamna Gabriela Firea care vor fi greu de ignorat de judecatori (mai ales daca membrii completului de judecata locuiesc la curte si detin suprafete mai mici de 1000 mp)!

O FATARNICA INDIGNARE *)

Anuntata demonstratie a diasporei din data de 10 august nu este decat un bluff pe care incearca sa-l exploateze atat cei care l-au initiat cat si cei care aparent sunt vizati, in masura in care nu se identifica a fi unii si aceiasi! Esecul evenimentului a fost asigurat din start prin anuntul privind numarul estimat al participantilor: un milion de persoane! Cele doar cateva mii de participanti – membri reali ai diasporei sau doar figuranti – vor oferi un argument greu de combatut pentru sublinierea dezinteresului diasporei pentru problemele tarii, a permite caracterizarea sa ca derizorie si a oferi o baza pentru a se anula dreptul de a vota al persoanelor care nu vor fi locuit in tara, de exemplu, cel putin douasprezece luni inainte de data alegerilor!

Recentul exemplu al amplorii tragicelor incendii din Grecia – iscate practic din nimic, neglijenta unui simplu cetatean – a atras insa atentia asupra pericolului ca evenimentul sa degenereze, probabilitate extrem de redusa dar suficienta pentru a o limita pana la anulare prin actiuni pregatitoare.

Astfel, un cunoscut ziarist raspandeste ipoteza unei iminente lovituri de stat, asemanatoare celei din 2015 (?!) pusa la cale de forte (evident) din exterior, vizand subjugarea intregului popor prin neutralizarea coalitiei guvernante. Urmand modelul hollywoodian conform caruia un scenariu de succes nu poate fi realizat de o singura persoana, ridiculizarea diasporei este accentuata printr-o interventie de prestigiu.

Doamna Alina Mungiu – Pippidi, membru al diasporei, face parte dintre „cei care au luptat sa civilizeze PSD si sa construiasca alternativa la el”, fiind „egala sau chiar mai buna, cand poate, occidentalilor”, refuzand „resturile de la masa lor” spre deosebire de cei care strangand aceste resturi „se grozavesc in tara cu masini la mana a doua, cu numere teribiliste!”

Totusi, dumneaei nu calatoreste cu Lufthansa sau Tarom-ul, preferand spectacolul dezgustator al zborurilor low-cost Ryan Air catre Berlin oferit de inflexibilitatea „fetelor teutone” (angajate de firma irlandeza) fata de „populatia prost platita si prost educata de romani (…) care calca toate regulile, se preface ca nu pricepe ce i se spune (n.n. – daca le vorbesc in germana!) se aseaza unde nu are voie si face mai mult zgomot decat tot terminalul la un loc (n.n. – spiritul latino-balcanic socheaza pe bietii teutoni!)”

Pentru a sintetiza portretul subtil sugerat al celor ce vor participa la manifestatia din 10 august, doamna Pippidi a gasit cuvantul ce exprima adevarul: lumpendiaspora!

Lumpendiaspora „conduce in topul precaritatii economice, sociale si educationale in mai multe tari europene” si incepand cu data de 01 august „ face coada la intrarea in tara cu remorci de junk cars atasate reprezentand marea afacere a romanului, vanzarea de rable.” (n.n. – au venit pe 01 august pentru a ajunge la Bucuresti pe 10 august, datorita lentorii rablelor si retelei rutiere).

Lumpendiaspora romaneasca a facilitat direct si decisiv succesul partidelor extremiste din Occident in detrimentul stangii liberale europene (ciudata contopire doctrinara intre stanga si liberalism!) cea care se opune expulzarii romanilor cu existenta precara sau infractori, nu plateste taxe in Romania, aglomereaza ghiseele de permise auto si de pasapoarte si parasesc tara cu portbagajele pline de… zacusca! Culmea, cozile de romani la low-cost sunt – surprinzator! – similare celor de turci sau rusi, fiind imposibil de confundat cu elevetienii sau olandezii!

Intr-un cuvant, diaspora – alta decat cea din care face domnia sa parte – este o masa jalnica, ordinar manipulata, nimic mai mult decat o mahala care de fapt nu reprezinta diaspora.

Adevarata diaspora nu va participa, pentru ca nu se poate cobori la nivelul unei placute de inmatriculare a unui emigrant roman in Suedia.

Adevarata diaspora va continua sa lupte pentru civilizarea PSD-ului si, in caz de esec, pentru inlocuirea sa cu o alternativa(PNL) care, previzibil, va necesita eforturi si eficienta similare in vederea civilizarii. Pana atunci insa, diaspora elitista contribuie prin interventia unui reprezentant remarcabil, mai mult decat eficient la realizarea obiectivului decredibilizarii evenimentului din 10 august, in detrimentul celor, multi sau putini, care in naivitatea precaritatii lor materiale sau culturale vor fi dispusi la un demers sincer spre implinirea unei desarte sperante.

*) Alina Mungiu-Pippidi: „Aceasta mahala nu reprezinta diaspora” in Romania Curata

 

 

 

Blog at WordPress.com.

Up ↑