“MAI ARE… UN SINGUR DOR!” (II)

                                       “MAI ARE… UN SINGUR DOR!” (II)

In care, in mod paradoxal, trenul de Otopeni va trece pe terenul din… Otopeni!

                                                     Motto: “Asta e numarul 1 la promisiuni. Urmăriți

                                                                    Promisiunile lui din trecut...”

DORIN DORIN –    Facebook

 

Atunci cand acorzi interviuri si esti de acord cu publicarea lor, implicit intri in dialog cu multimea axiomatic difuza a cititorilor publicatiei. Persoana intervievata accepta/provoaca interviul urmarind, niciodata dezinteresat, crearea de opinii. Concomitent, cititorilor vizati, lipsiti de posibilitatea formularii in direct a unor eventuale intrebari, le ramane totusi dreptul de a exprima, pe diverse cai, opinii proprii. Astfel comunitatea de interese intervievat – cititori se materializeaza, iar faptul ca uneori opiniile cititorilor contrazic asteptarile intervievatului este o realitate ce se circumscrie preceptelor democratiei si, evident nu ar trebui sa deranjeze niciuna din parti! [1]

De ceva timp, o stire de senzatie inflacareaza imaginatia iubitorilor sportului in general si a celor ai tenisului in special: “Investiție imensă a lui Țiriac în România! Laboratorul” de 300 de milioane de euro!

Limitandu-ne la tenis, au mai existat proiecte in trecutul mai mult sau mai putin indepartat a caror abandonare sau amanare de genul „boala lunga, moarte sigura!” continua a fi inexplicabila observatorului extern: proiectul „Doherty”, terenul „Vointa”, extinderea bazei Federatiei Romane de Tenis… Un motiv ar putea fi acela ca marile personalitati nu urmaresc decat obiective grandioase, sugerat de anuntul DIGI SPORT din 17 iunie 2018 conform caruia „ Ion Țiriac este pe cale să facă o nouă investiție majoră în nordul Bucureștiului (sic[2]), pentru a crea o bază sportivă cu toate facilitățile, unde viitorii campioni ai României să aibă toate condițiile necesare pentru a face performanță.” In realitate, pare a nu fi vorba de o simpla baza sportiva, ci de o UNIVERSITATE SPORTIVA, similara celor din Statele Unite ale Americii care, pe o suprafata de 30 de hectare, „in jurul fostului METRO Otopeni si a patinoarului” va avea „bazin olimpic, o pistă de atletism, o sală cu 3.000 – 3.500 de locuri, poligon de tir, 10 terenuri de baschet, 12 de volei, 30 de tenis…” Nementionate dar cu siguranta avute in vedere, vor fi spatiile de predare, studiu, cazare, etc.

Evaluat inițial la câteva zeci de milioane de euro, proiectul va “înghiți” până la 300 de milioane de euro, după cum spune chiar omul de afaceri, care – indoindu-se el insusi de fezabilitate! – are pregătit și un plan B: un proiect de dimensiuni reduse!

Costul proiectului A este acoperit in proportie de 33% (100 000 000 euro) de chiar initiatorul sau, respectiv Fundatia Tiriac (oare cea din Panama, atat de indiscret mentionata de Wikileaks?), diferenta de circa 200 000 000 euro trebuind a fi asigurata de Uniunea Europeana si/sau Guvernul Romaniei.

Oricat am parcurs referintele presei asupra proiectului in discutie, nu am reusit sa identific nicio abordare jurnalistica privind cele 100 000 000 euro, „deja asigurate de Fundatia TIRIAC” in sensul de a clarifica un aspect deloc de neglijat: este vorba de o contributie financiara sau in natura? Daca discretia investitorului este normala si acceptabila, lipsa de curiozitate este departe de a fi caracteristica profesiei de jurnalist!

Incercand sa suplinim (cu modestie) aceasta carenta a corpului jurnalistic si neavand posibilitatea unui dialog cu initiatorul proiectului, avansam o ipoteza pornind de la un detaliu: „Universitatea sportivă pe care Ion Țiriac intenționează să o ridice ar urma să se ridice în jurul fostului Metro Otopeni, în apropierea patinoarului inaugurat recent și construit tot din fonduri asigurate de cel mai bogat român din ultimii ani.”

Intorcandu-ne in anii nouazeci, ne amintim cum procesul de retrocedare catre fostii proprietari a terenurilor abuziv confiscate de regimul comunist a generat un mare numar de proprietari a unor suprafete modeste, majoritatea nascuti si crescuti in comunism si din acest motiv ignoranti in ceea ce priveste valoarea reala a pamantului, mai ales cand acesta era in apropierea Capitalei. Situatia a fost exploatata, corect, de catre persoane care avand fler, relatii si mijloace si revenite in tara dupa mai multi sau mai putini ani petrecuti in tari occidentale. Astfel, micile suprafete au fost contopite in mari suprafete prin proceduri mai mult sau mai putin perceptibile marelui public sau proaspetilor proprietari de terenuri retrocedate… Totul absolut normal in noua (fata de cea comunista) paradigma liberal-capitalista.

Nimeni nu l-a intrebat pe domnul Ion Tiriac care este dimensiunea suprafatei de teren pe care o detine la Otopeni in jurul actualei colectii de autoturisme, cand a achizitionat-o si ce destinatie intentioneaza a-i da. Amplasarea sediului METRO Otopeni s-a dovedit a fi inspirata doar pentru scurt timp, afectata pana la incetarea activitatii comerciale datorita deschiderii obiectivelor comerciale din zona Baneasa. In ceea ce priveste viitoarea destinatie, ne permitem a formula ipoteza unei investitii care nu doar nu a corespuns nici pe departe asteptarilor investitorilor dar pare a fi lipsita de perspective intr-un orizont rezonabil de timp. Poate ca in urma unui brain storming a aparut deus ex machina solutia aparent salvatoare: UNIVERSITATEA SPORTIVA ION TIRIAC!

Astfel, pe 4 februarie 2018 apare stirea conform careia „Ion Tiriac a anuntat azi ca a investit deja 100 de milioane de euro in terenuri in zona Otopeni, unde vrea sa construiasca o mare universitate privata, cu campus, sali de sport si de recuperare, dar si un camin de peste 4000 de locuri.”

 

Era momentul in care jurnalistii trebuiau sa ceara detalii. Nu au facut-o desi, cunoscand prudenta personajului care, asemenea marilor sahisti, cand face o mutare a gandit deja 10-15 din posibilele mutari urmatoare. Cum a putut investi circa 10% din averea sa in proiect fara a avea siguranta diferentei de cca. 65% din necesarul finantarii? Intai a cheltuit 100 000 000 de euro si apoi a formulat solicitari pentru 200 000 000 euro?

Raspunsul – logic si/sau sincer – nu poate fi decat unul singur: proiectul Academiei Sportive este, cronologic, ulterior investitiei! In plus, valoarea investitiei este discutabila: vorbim de o cheltuiala efectiva pe proiect (achizitii teren, elaborare proiect, consultanta, etc.) sau vorbim de rezultatul unei serii de re-evaluari a terenurilor achizitionate in ultimul deceniu al secolului trecut in cadrul unei strategii ce s-a dovedit a fi gresita?

Ambiguitatea declaratiilor („Eu am pus 100 de milioane de euro. Bruxelles-ul îmi dădea marea majoritate de la ei, nu din fondurile românești. Mi s-a spus că nu se poate, nu știu ce, nu știu cum. Le-am zis că suntem parteneri cu italienii, cu americanii, eram dispus să mai contribui cu un plus de 50 de hectare de teren, dar, din păcate, a rămas “nu”.) este mai mult decat suficienta pentru a genera intrebari de bun simt:

  • Bruxelles-ul nu raspunde niciodata cu un simplu „nu”, fara motivatie pertinenta. A existat o solicitare oficiala, documentata? Sau a fost o discutie la o masa din Grande Place?
  • Cine sunt italienii ? dar americanii ?
  • Cele 50 de hectare se adaugau carei suprafete? Care era suprafata totala a terenului alocat ? Cum i s-a stabilit valoarea ?

Chiar si fara Bruxelles, proiectul va fi finantat integral de catre initiatorul proiectului: „… fac totul de la mine. Uit de parteneriat public-privat, uit de Bruxelles!”

Cu o conditie insa: trenul Bucuresti – Otopeni si retur pentru Euro 2020 sa nu treaca pe deasupra patinoarului din… Otopeni!

Astfel, viitorul sportului romanesc devine o victima pe terasamentul caii ferate, locomotivele trenului Bucuresti – Aeroport Henri Coanda – Bucuresti urmand a fluiera a paguba in valoare de 100 000 000 euro!

Oare?! Mai degraba ne aflam in situatia unei materializari a dictonului: „Promettre c’est noble, tenir c’est bourgeois!”, cu observatia excluderii variantei comportamentale „bourgeois” datorita incompatibilitatii cu blazonul!

 

[1] Autorul acestor randuri nu este decat unul dintre indefinitii cititori vizati…

[2] BUCURESTI este defectiv de singular, genitivul corect fiind BUCURESTILOR!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: