Madame Chantecler

Exceptand sprijinul declarat public al PSD, nimic nu o recomanda pe Gabriela Firea pentru ocuparea postului de Primar General al Bucurestilor. Culisele si motivele nominalizarii raman misterioase, singura certitudine fiind aceea ca doamna Firea nu era pregatita pentru ocuparea importantei trepte premergatoare candidaturii la functia de Presedinte al Romaniei. Altfel ar fi greu de explicat betia de cuvinte si infatuarea ce au constituit baza promisiunilor facute bucurestenilor:

“Incepand cu primavara lui 2017, va incepe constructia de parcari, astfel incat in vara lui 2017 vom avea deja primele parcari finalizate, se va introduce sitemul de taxare automata a parcarii cu plata on line si prin sms, vor disparea parcagii ilegali, vor fi cinstruite parcari de resedinta astfel incat vor fi decongestionate arterele de circulatie, agentii incasatori vor fi transferati la politia locala avand responsabilitatea controlului parcarilor, vor fi construite parcari de tipul Park & Ride amplasate la toate portile de intrare in oras, se vor amenaja piste speciale pentru biciclete (altele decat cele de pe aleile marilor parcuri – n.n.), vor fi cumparate 200 de autobuze la mana a doua pana in toamna anului 2016 si 300 de autobuze noi pana in 2017 (ulterior, promisiunea a fost rectificate specificand 500 de vehicule pentru RATB, dintre care 30% electrice, numar majorat la 600!), benzi unice de pentru RATB (infiintate si desfiintate rapid datorita haosului produs in nordul Capitalei!), transportul public gratuit, (promisiune revizuita ca avand aplicabilitate doar inainte si dupa varfurile orare de trafic!), un nou studiu de fezabilitate pentru Prelungirea Ghencea, Spital Metropolitan, 12 000 de unitati locative, penetratia Prelungirea Ghencea – Domnesti, transparenta 100%, atat in ceea ce priveste activitatea directiilor de specialitate cat si a Consiliului General ( “Conducatorii din aparatul de specialitate al Primarului General precum si cei ai institutiilor publice de interes local ale Municipiului Bucuresti, se pot prezenta la convocarile Consiliului General al Municipiului Bucuresti si pot transmite date, informatii si documente solicitate de catre acesta numai dupa informarea prealabila a PRIMARULUI GENERAL si cu acordul acestuia“. – Nota de serviciu nr. 7102/10.11.2016, semnata de Primar General Gabriela Firea!)…

   „ Când voi fi primar general al capitalei, peste foarte puțin timp, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu ajutorul bucureștenilor pe care sper să-i conving în această campanie electorală, capitala noastră va arăta cu totul diferit. Nu va mai fi atât de aglomerată, nu va mai fi atât de plină de mizerie, de poluare, de gropi. Sunt probleme care trenează de ani de zile și care și-ar fi putut găsi rezolvarea dacă în fruntea Primăriei Generale și alături de bucureșteni ar fi fost un primar ambițios, un primar perseverent, un primar deschis dialogului cu toți bucureștenii și cu toate instituțiile, cu ministere, cu sectoare, cu reprezentanții de la Bruxelles pentru atragerea de fonduri europene, pentru că bugetul Primăriei este unul mare, dar insuficient pentru multele probleme pe care le are capitala.

Rezultatele mandatului meu nu vor putea fi măsurate abia peste patru ani de zile, cum am fost cu toții obișnuiți, ci, dacă bucureștenii vor decide și voi fi primarul lor, rezultatele se vor vedea în câteva luni, pentru că unele dintre soluții se pot lua imediat și nu trebuie să așteptăm ani de zile pentru a vedea cum calitatea vieții bucureștenilor se îmbunătățește.”

 

Gabriela Firea, in aprilie 2016, la depunerea candidaturii.
Pentru toate aceste promisiuni, bucurestenii nu doar au votat majoritar in favoarea doamnei Firea (posibil surprinsa de a fi fost crezuta cu atat naivitate!) dar au pus la dispozitia Primariei Generale a Capitalei, volens-nolens, circa 2 300 de milioane de euro in 2017 si 2018. Evident, degeaba… Singura realizare mareata prefigurata si posibila cu mult prea generoasa contributie a Primariei, Catedrala Mantuirii Neamului nu va putea rezolva traficul si parcarile bucurestene, nu va inlocui Spitalul Metropolitan, modernizarea Prelungirii Ghencea, aspectul mizer al principalelor artere bucurestene (Magheru, Victoriei si Elisabeta) si al Centrului Vechi…

Promitand, doamna Firea s-a conformat primei conditii pe care, in opinia lui sir Winston Churchill, un politician trebuie sa o indeplineasca: „Abilitatea de a prezice ce urmeaza a se intampla maine, saptamana viitoare, luna viitoare si anul viitor.” Ramanea de indeplinit cea de a doua conditie, respectiv „Abilitatea de a explica de ce nu s-a intamplat.”

Dificultatea indeplinirii celei de a doua conditii fiind mai mult decat imposibila, Primarul general a recurs la o varianta mult mai la indemana, mecanismul subconstient al evitarii reponsabilitatii: blamarea si auto-victimizarea. Aceasta strategie are insa un dezavantaj capital, fiind o recunoastere a transferului propriei puteri celui blamat!

Esenta problemei este aceea ca noi, bucurestenii, avem nevoie de un Primar General, nu avem nevoie de vicepresedintele unui partid, nu avem nevoie de un candidat la Presedintie, nu avem nevoie de un reformator al propriului partid, de un luptator pentru impunerea propriei conceptii, corecta sau nu, in cadrul organizatiei politice careia ii apartine: noi avem nevoie de un Primar asa cum a fost Pache Protopopescu, baronul Haussmann fiind un model incompatibil cu Micul Paris!

Deziluzia bucurestenilor nu este foarte mare, experientele Halaicu, Lis, Ciorbea, Basescu, Videanu, Oprescu batatorind calea primarilor neavand nimic in comun cu arta administrarii unei mari aglomerari urbane. Socant este faptul ca in timp ce predecesorii au parasit Primaria avand ca singur obiectiv acela de a fi dati uitarii, recunoscandu-si indirect incompetenta si ineficienta, actualul Primar General afiseaza convingerea de a nu fi realizat promisiunile electorale deoarece a fost impiedicata de Guvern, respectiv de chiar partidul caruia ii datoreaza scaunul, care i-au refuzat acordarea Soselei de Centura si a Metroului. Cu alte cuvinte, nu mai era nimic de facut in Bucuresti pentru bucuresteni… Cum ar putea rezolva cele patru benzi de circulatie nerealizate ale Centurii problema parcarilor sau a circulatiei in Piata Victoriei ramane unul dintre marile mistere contemporane.

Strategia dizidentei – a nu se confunda cu opozitia – nu este nici noua si nici admirabila. Au practicat-o personaje de trista amintire, cu nimic mai demne decat cei de care s-au dezis: Trotki fata de Stalin, Che Guevara fata de Fidel Castro sau Pacepa fata de Ceausescu. Un divort, oricat de tardiv si indiferent de motive, presupune o perioada de colaborare armonioasa care arunca o umbra de indoiala asupra sinceritatii demersului… Exista insa momente in care inevitabile si nedorite scadente nu pot fi amanate altfel decat abatand deliberat si cu sprijin interesat atentia publicului votant.

„Scadenta” in cazul Primariei Capitalei inseamna justificarea cheltuirii a peste doua miliarde de euro fara a schimba catusi de putin fata orasului, atat de idilic proiectata in campania de alegeri. Nu este exclus ca anumite institutii sa se intrebe de ce a trebuit achizitionat Cinematograful „LUMINA”, ce planuri exista pentru Cladirea „CICLOP” din bulevardul Magheru sau de ce trebuie sa platim cincizeci de milioane de euro pentru un parc retrocedat unor proprietari care nu aveau voie sa-i schimbe destinatia, pe care nu i-a intrebat nimeni de ce l-au lasat in paragina (fiind totusi evident ca datorita imposibilitatii de a construi imobile!) si de ce este evaluat la valoarea unui teren construibil si nu la cea a valorii sale de intrebuintare, respectiv de parc! Mai pot fi in vizor Mercedes-urile otomane sau recenta achizitie de fluiere…

In lipsa jurnalismului adevarat, bucuresteanul este condamnat sa asculte comentarii ale efectului, evitandu-se interesat sau doar din insuficient profesionalism, cauzele conflictului.

Acestea din urma nu pot fi necunoscute, iar faptul ca aceia care le cunosc pastreaza tacerea ar trebui sa o ingrijoreze doamna Firea, care la randul sau nu este mai putin cunoscatoare!

P.S. „Chantecler” este titlul unei piese de teatru scrisa de Edmond Rostand in care unul dintre personaje, cocosul cu acelasi nume, este convins ca soarele rasare dimineata doar pentru ca el canta si, ca daca nu va mai canta, soarele nu va mai rasari…

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: